Pana la urma m-am dus si eu in Antalya. Cam tarziu, as spune. Eram foarte sceptic in ceea ce priveste povestile unor prieteni care mi-au spus cam cu ce se mananca hummus-ul turcesc. Ceea ce am vazut, insa, la fata locului mi-a zdruncinat serios prejudecatile si am inteles ce are Turcia atat de special de atrage sute de mii de romani anual. Comparatia cu litoralul romanesc este aproape desueta. Si asta deoarece la noi nu s-a mai facut nimic de multi ani, in timp ce, din ceea ce personal am constatat, in Antalya exista o adevarata frenezie a constructiilor. Vorbind cu reprezentanti ai autoritatilor locale, doar de la inceputul acestui an s-au dat in folosinta zeci de complexuri hoteliere de cinci stele, precum si multe altele de trei si patru stele, si asta deoarece in Turcia turismul aduce intr-adevar bani si antreneaza cu sine si alte sectoare ale economiei. Din ceea ce am aflat la fata locului, fiecare complex necesita un efort investitional intre 100 si 150 milioane euro (se intind in medie pe 150 ha), ceea ce inseamna ca doar in Antalya se investesc anual miliarde de euro. Sunt curios cat a investit statul roman in turism in ultimii 17 ani!
Practic, regiunile Belek si Kemer, vizitate, erau intesate de astfel de complexuri, iar pe fiecare petic gol de pamant se amplasa un nou santier. Un asemenea complex este ceva urias, in care gasesti tot ce-ti pofteste inima, de la restaurante, cafenele, magazine, piscine, lounge-club-uri si pana la parapanta sau terenuri de golf. Poti sta un intreg sejur fara sa iesi macar o data.
Am aflat si cum ii ajuta statul turc pe intreprinzatori: 99 de ani terenul de sub complex dat in concesiune si teren gratuit apropiat de complex pe care dezvoltatorul sa ridice locuinte pentru muncitori. Mai exista si inlesniri de natura fiscala prin care toate taxele pe care un agent de turism le plateste nu depasesc 20% din venituri, dupa ce pana in urma cu cativa ani acestea erau de 15%. In Romania, acestea ajung si pana la 40 - 45%. De asemenea, statul se ocupa de aducerea de forta de munca din regiunile cele mai defavorizate ale Turciei si inlesneste acordarea de vize de lucru pentru muncitorii din tarile vecine (iranieni si iranience, irakieni, ba chiar thailandezi sau chinezi). Bani sunt destui, pentru ca profiturile din anii anteriori se reinvestesc si, in plus, se creeaza parteneriate solide si cu banci sau cu fonduri de investitii. Ca un fapt divers, terenurile de golf din Belek, renumite in intreaga Europa, au fost gandite inca de acum 15 ani, cand s-au plantat primii pini. In Turcia toata lumea munceste, desi salariile din turism sunt destul de mici, apropiate valoric cu cele de pe la noi. Din cate am constatat, diferenta o fac serviciile, pentru ca in niciunul din complexurile pe care le-am vizitat sau am innoptat nu am intalnit cuvintele "nu pot" sau "nu exista" (e drept ca am vizitat numai hoteluri de 5 stele, insa aceeasi abordare o au si angajatii din magazine, restaurante si hoteluri cu calificativ mai scazut). Efectiv, turcii "se dadeau peste cap" in a-ti indeplini dorintele, pentru ca ei stiu ca un client nemultumit mai spune altor 10, care mai spun la 100, si ei pierd bani din aceasta. Fetele acre de chelneri sau receptioneri pe care le intalnim pe litoralul Marii Negre acolo nu exista. Fiecare chelner, receptioner si fiecare patron de butic este zambitor si socializeaza. Se recomanda, te intreaba cum te cheama si de unde esti, iar la auzul numelui Romania ii lauda pe Hagi si pe Lucescu. Nu am intrat in niciun magazin in care sa nu fiu servit cu ceai si cu rahat, iar in unele, dupa ce am cumparat ceva, patronul mi-a dat si un mic cadou. Stiu cum sa-ti ia banii, avand in vedere ca intr-un anume magazin intrasem doar sa admir niste narghilele, iar dupa o ora am iesit cu o toca turceasca, o narghilea si doua tricouri pe care am dat 50 de euro de la 75 cat imi ceruse initial turcul. Negocierea pretului este obligatorie in Turcia pana si atunci cand iti iei tigari. Se poate spune ca daca se compara pachetele turistice, atunci Antalya este mai scumpa decat litoralul romanesc. Daca se calculeaza, insa, bugetele de vacanta cheltuite, Antalya este categoric castigatoare. 1.000 de euro reprezinta suficient, in Antalya, pentru un cuplu care-si petrece un sejur de sapte zile la cinci stele All Inclusive. Cam tot atat ca si la Mamaia, cu mic dejun inclus.
Sfarsitul excursiei mi-a lasat un gust amar. Nu puteam sa nu ma gandesc cum in anii trecuti atunci cand cautam o oferta de vacanta prin Eforie sau in alta parte ma interesam sa vad daca au apa calda.
Cine iubeste atat de mult litoralul romanesc, sa se duca in continuare la noi. Eu, cu siguranta, n-o sa ma mai duc!