Prezumtia de nevinovatie, deseori incalcata

Un studiu efectuat de organizatia nonguvernamentala SoJust, prin analizarea comunicatelor de presa emise de Parchetul General si Directia Nationala Anticoruptie, releva ca in Romania prezumtia de nevinovatie este deseori incalcata de institutii ale statului, desi ea constituie un principiu de baza al procesului echitabil. Aceasta stare de fapt poate atrage oricand o condamnare a statului roman la CEDO.
PARTEA I: INTRODUCERE
Statul arbitrar vs. statul de drept Statul de drept desemneaza, in general, acel regim democratic in care statul insusi este garantul libertatilor si drepturilor individuale, acesta asigurand totodata securitatea interna si externa a cetatenilor prin institutii democratice. Presupune, de asemenea, o societate matura in care principiile fundamentale sunt respectate de cetateni din convingere sau din constrangere, dupa caz, iar de autoritati din automatism dobandit in exercitiul firesc al activitatii curente. Statul de drept presupune asadar existenta unor structuri de autoritate care sunt create, organizate si functioneaza tocmai in vederea garantarii si respectarii drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Diferenta dintre statul arbitrar si statul intemeiat pe respectul general al legii rezida tocmai in firescul cu care in cel de al doilea toate institutiile fundamentale functioneaza in concordanta cu valorile universal democratice. Societatea democratica europeana este construita in jurul drepturilor si libertatilor fundamentale, ca valori supreme si intangibile. Prezumtia de nevinovatie- valoare iluzorie a societatii romanesti? Prezumtia de nevinovatie este un drept fundamental al cetatenilor si o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, in Romania nu exista o legislatie sau o jurisprudenta care sa explice modul in care functioneaza prezumtia de nevinovatie, sa-i asigure caracterul efectiv si sa stabileasca sanctiuni in cazul incalcarii acesteia, respectiv masuri de inlaturare a actelor sau faptelor care o incalca, ci aceasta ramane statuata la nivelul principiilor si al regulilor de drept nepuse in aplicare printr-o legislatie subsecventa. Perceptia publica este ca respectarea prezumtiei de nevinovatie revine doar instantelor de judecata si aceasta doar in timpul procesului penal. Insa, scopul pentru care a fost construit, iar apoi consacrat acest principiu depaseste cu mult limitele stricte ale procesului, fie ca este vorba de faza de urmarire penala, fie ca este vorba de faza de judecata desfasurata in fata judecatorului. Mai mult, prezumtia subzista si dupa finalizarea procesului penal, atunci cand acesta nu se finalizeaza cu o hotarare de condamnare. O analiza nu foarte amanuntita releva faptul ca in mod cotidian jurnalistii, ofiterii de politie, procurorii si chiar judecatorii, fie individual, fie in numele institutiilor pe care le reprezinta, dar si politicienii si oficialii la varf ai statului isi exprima in mod public si fara rezerva pozitia in legatura cu vinovatia unor persoane determinate, cu privire la savarsirea de infractiuni. Calitatea respectarii si functionarii prezumtiei de nevinovatie are astfel de suferit. REGLEMENTAREA PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE Reglementarea principiului in legislatia internationala Prezumtia de nevinovatie a fost instituita pentru prima data ca regula scrisa de drept modern in secolul al XVIII-lea in legislatia S.U.A., iar apoi in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Cetateanului din anul 1789 . Potrivit art. 9 din Declaratie, "orice om trebuie considerat nevinovat pana la probarea culpabilitatii sale". Ulterior, reglementarea este preluata in art 11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului , care prevede ca: "orice persoana invinuita de a fi savarsit o infractiune este prezumata nevinovata atat timp cat vinovatia sa nu a fost stabilita intr-un proces public cu asigurarea garantiilor necesare apararii" Pentru a da efect de obligativitate textului declarativ de mai sus, art. 14 pct 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice statueaza ca: "orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale este prezumata a fi nevinovata cat timp culpabilitatea sa nu a fost stabilita in mod legal". In fine, art 6 par 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului stabileste ca: "orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata inocenta pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita". Reglementarea principiului in legislatia nationala In legislatia interna, prezumtia de nevinovatie este reglementata alaturi de drepturile si libertatile cetatenesti fundamentale, fiind ridicata la nivel de principiu fundamental si depasind limitele stricte ale procedurii judiciare . Astfel, potrivit art. 23 alin 8 din Constitutie, "pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare persoana este considerata nevinovata". In structura sa initiala, Codul de procedura penala, tributar viziunii societatii de la timpul redactarii lui (1968), recunostea prezumtia de nevinovatie doar ca o simpla regula privind sarcina probatiunii si administrarea probelor in procesul penal. Cum importanta acesteia depaseste cu mult materia probelor, legiuitorul a simtit nevoia in anul 2003 sa intareasca semnificatia ei, ridicand-o la nivel de principiu conducator al intregului proces penal. Astfel se face ca potrivit art. 52, intitulat marginal chiar a€žprezumtia de nevinovatie", se mentioneaza ca: " Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva." In acesst context reamintim ca potrivit art. 20 alin 1 din Constitutie, "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte." Alin. 2 al aceluiasi articol stabileste preeminenta reglementarilor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, fata de legile interne in situatia in care exista contradictii sau neconcordante intre acestea. CE PROPUNE SOJUST?
Scopul studiului de fata este de a stabili daca statul roman, prin unele dintre autoritatile sale cele mai importante si vizibile, este un bun protector al drepturilor si libertatilor fundamentale. Analiza de caz va privi modul in care organele statului inteleg sa protejeze una din valorile fundamentale ale statului de drept - prezumtia de nevinovatie. Concluzia cea mai importanta a prezentului studiu este ca se impune de urgenta adoptarea unei legislatii specifice, care sa protejeze valorile fundamentale ale procesului penal, sa defineasca obligatii si interdictii erga omnes in modul de raportare la cetatenii banuiti de savarsirea unor fapte penale, sa reglementeze in mod explicit comportamentul dezirabil al autoritatilor publice, oficialilor, oamenilor politici fata de suspecti si fata de procesele penale aflate in curs de desfasurare. PARTEA A II-A: STUDIU DE CAZ - COMUNICATELE DE PRESA ALE P.I.C.C.J. SI D.N.A.
Obiectul de cercetare al expertilor SoJust l-a constituit comunicatele de presa ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ) si ale Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), emise in perioada septembrie 2006 - mai 2007. Acestea sunt accesibile pe site-urile institutiilor amintite si in general se bucura de o buna mediatizare, fiind preluate in presa si diseminate chiar in forma in care sunt prezentate. Parchetele au obligatia legala de a informa publicul cu privire la activitatea lor. Emiterea unor comunicate de presa de catre institutiile amintite se face in exercitarea obligatiilor de informare a publicului cu privire la activitatea lor. Aceasta este o obligatie legala, reglementata prin actele normative de organizare si functionare a institutiilor respective. Astfel, potrivit art. 116 alin 1 lit d) din Legea nr. 304/2004, toate instantele judecatoresti si toate parchetele au in structura drept compartiment auxiliar biroul de informare si relatii publice care, potrivit art. 117 alin 1, asigura legaturile instantei sau ale parchetului cu publicul si cu mijloacele de comunicare in masa, in vederea garantarii transparentei activitatii judiciare, in conditiile stabilite de lege. Comunicatele de presa au caracter oficial. Ele nu reprezinta punctul de vedere al persoanei desemnate sa redacteze materialul, al purtatorului de cuvant sau al structurii cu atributii in relatia cu presa, ci reprezinta punctul de vedere al institutiei insesi. Potrivit art 53 alin (3) din Regulamentul de ordine interioara al parchetelor , Biroul de informare publica si relatii cu presa este condus de un procuror sef birou, subordonat direct procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Potrivit alin (2) al aceluiasi articol intreaga activitate de relatii cu presa se desfasoara pe baza unei strategii de comunicare aprobate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie . Cercetarea SoJust a relevat o structura identica a materialelor de presa intocmite de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Directia Nationala Anticoruptie. Diferentele, sub aspectul urmarit in studiul de fata, sunt minore si vor fi evidentiate in cele ce urmeaza. Specific DNA este trimiterea la calitatile oficiale ale persoanei la care se face referire - este vorba de referiri la functia si locul de munca. Atunci cand persoana care face obiectul comunicatului de presa este cunoscuta publicului intr-o alta calitate decat cea pe care o are in mod oficial, trimiterea este in mod explicit la aceasta. De exemplu, in cazul trimiterii in judecata a inculpatului S. F. acesta a fost desemnat ca fiind "presedintele Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului" (DNA, 28 noiembrie 2006, Nr. 207/VIII/3). Persoanele sunt identificate prin acele calitati care le fac cele mai cunoscute publicului, chiar daca acestea au incetat. De exemplu, la 28 decembrie 2006 se anunta inceperea cercetarilor penale fata de M.L.D., fost deputat, actual presedinte al Consiliului National al Uniunii Nationale a Organizatiilor Revolutionare din Decembrie 1989 (UNORD 89) si al Asociatiei Luptatorilor, Ranitilor si Urmasilor Eroilor din Decembrie 1989. De asemenea, d-l C.S., functionar public, este "fost sef al Corpului de Control al Ministerului Integrarii Europene, in prezent sef al structurii de securitate la Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie din cadrul Ministerului Economiei si Comertului". Intr-un alt caz, D.N.A. anunta trimiterea in judecata a inculpatului A. N., "fost presedinte executiv al PSD, fost prim ministru al Guvernului Romaniei, fost presedinte al Camerei Deputatilor". Societatile comerciale, organizatiile sau partidele care, intr-un fel sau altul, au legatura cu persoana la care comunicatul de presa se refera sunt precizate prin denumirea lor, fiind astfel identificabile. Acest lucru se intampla indiferent daca acestea au sau nu o implicatie procesuala in ancheta penala. Credem ca asocierea presupuselor fapte penale ale unei persoane cu societatea, organizatia sau asociatia, din care acea persoana face parte, este in fapt o atingere adusa imaginii si reputatiei de care acestea se bucura. In schimb, atunci cand societatea comerciala la care lucreaza invinuitul sau inculpatul nu este cunoscuta publicului, nefiind suficient de notorie, aceasta nu este nominalizata prin denumirea ei. Criteriul folosit pare a fi exclusiv gradul de cunoastere de catre public a societatii, organizatiei sau asociatiei respective


Folosirea unui pronume de politete (domnul) a fost identificata, cu totul izolat, in cazul implicarii unui procuror cu functie de conducere intr-un eveniment rutier. (comunicat PICCJ, 18.102006). Nu se introduce prin niciun fel de element indoiala cu privire la comiterea faptei de catre persoana la care se face referire ori dubiul cu privire vinovatia invinuitului/inculpatului in comiterea acesteia. Afirmatiile in legatura cu vinovatia invinuitului sau inculpatului sunt transante si lipsite de orice relativism: "inculpatul T. I. A. a pretins si primit suma de 20.000 de euro de la o persoana denuntatoare, in schimbul semnarii unui contract de vanzare-cumparare a unui spatiu comercial ce fusese inchiriat anterior de denuntator." (DNA, 22.09.2006) a€žIn fapt, inculpatul N. M., in calitate de asociat unic si administrator al societatii SC O T SRL, in perioada 2000 - 2002, s-a sustras de la plata taxelor si impozitelor, prin omisiunea evidentierii in actele contabile a unor operatiuni comerciale efectuate si a evidentiat cheltuieli care nu au avut la baza operatiuni reale, diminuand astfel cu buna stiinta prin inregistrari inexacte, veniturile societatii cu suma de 21.707.393.388 ROL.Totodata, acelasi inculpat, in perioada 2000 - 2005, a indus in eroare, cu ocazia incheierii si executarii contractelor de mediere a fortei de munca, un numar de 129 de persoane carora le-a produs un prejudiciu total de 390.539,9038 RON, incheind contracte de plasare a fortei de munca, in calitate de a€žagent de ocupare", prin intermediul firmei SC O T SRL cu societati angajatoare din Israel, specializate, in principal, in domeniul constructiilor civile." (PICCJ, 14.12.2006) a€žIn fapt, in noaptea de 24 martie 2004, inculpatul P. G. impreuna cu M. I. D. au ucis-o pe C. A. (21 ani) in scop de jaf. Astfel, dupa ce i-au suprimat viata, au deposedat-o de suma de 1000 de euro si un carton de tigari LM, apoi au incendiat autoturismul marca DACIA 1300 in care abandonasera cadavrul." (PICCJ, 17.01.2007)
Caracterul cert al faptei savarsite de persoana la care se refera este subliniata si prin folosirea formei de trecut perfect compus a verbului care descrie actiunea ilicita a persoanei. Acesta semnifica o actiune sigura, trecuta si terminata.
"in perioada decembrie 2006 - martie 2007, invinuitul G.N., uzand de functia ocupata, a pretins si primit, in repetate randuri, sume de bani in valoare totala de 1.400 euro" (DNA, 17 martie 2007 Nr. 61/VIII/3). "in perioada 1998 - 2004, in calitate de presedinte al Consiliului Judetean Constanta si ordonator principal de credite, inculpatul, cu stiinta si cu rea credinta, nu si-a indeplinit atributiile de serviciu legate de cofinantarea aferenta unui imprumut de 17.041.000 USD acordat de catre Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare Regiei Autonome Judetene de Apa Constanta." (DNA, 28 februarie 2007 Nr. 49/VIII/3) "in perioada 2000-aprilie 2004, invinuitul M.T a semnat si trimis la Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), in mod repetat, situatii statistice continand date nereale privind numarul de studenti, precum si al altor categorii de persoane admise la studii pe locuri fara taxa. In felul acesta, invinuitul i-a indus in eroare pe functionarii MEC care au aprobat obtinerea, de catre Universitatea din Oradea, a unor alocatii bugetare mai mari decat cele cuvenite. (DNA, 20 februarie 2007 Nr. 37/VIII/3). "inculpatul a pretins suma de 500 euro de la denuntator in schimbul eliberarii unui certificat medico-legal favorabil denuntatorului care a comis un accident rutier soldat cu victima."( DNA, 15 februarie 2007 Nr. 31/VIII/3). "in calitate de ofiter de politie judiciara la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Arges, inculpatul GDC a pretins si primit cu titlu de mita bunuri constand in materiale de constructii in valoare de 1.500 euro" (DNA, 15 februarie 2007 Nr. 33/VIII/3) "invinuita NM a obtinut pe nedrept, prin folosirea de documente si declaratii false, fonduri europene in valoare de 268.014,76 RON si a schimbat, fara respectarea prevederilor legale, destinatia fondurilor europene." (DNA, 13 decembrie 2006 Nr. 219/VIII/3). "Probatoriul administrat in dosar a relevat ca activitatea infractionala a avut loc intr-o lunga perioada de timp, dupa un plan bine elaborat in ceea ce priveste mecanismul de percepere a mitei, actul de serviciu fiind intarziat ca urmare a neremiterii banilor. S-a ajuns astfel ca inculpatii sa faca din exercitarea atributiilor de serviciu o sursa constanta de venituri ilicite." (DNA, 5 decembrie 2006 Nr. 213/VIII/3). "Demersul sau a fost facut in scopul de a-l favoriza pe invinuitul MI si de a zadarnici cercetarile in dosarul in care acesta din urma era anchetat de DNA pentru fapte de coruptie (a€ždosarul stramutatilor de lux" pentru care a fost sesizata instanta de judecata)." ( DNA, 14 decembrie 2006 Nr. 221/VIII/3). a€žAnchetatorii au stabilit ca in noaptea de 24 martie 2004, inculpatu lPG - in complicitate cu MID (condamnat de Tribunalul Regional Negotin la 15 ani inchisoare) - a ucis-o, pe teritoriul Serbiei, pe CA(21 ani) in scop de jaf." (PICCJ, 17.03.2007)
Limbajul tehnic folosit, expresiile si structura logico-juridica sunt specifice acestui act de procedura, prin care se finalizeaza activitatea de urmarire penala. Cu toate acestea, din continutul comunicatului nu rezulta niciun indiciu ca de fapt se prezinta rechizitoriul, ci acesta apare ca fiind o comunicare oficiala din partea institutiei parchetului catre public in legatura cu savarsirea unor infractiuni de catre persoane determinate. Or, potrivit procedurii penale, obiectul urmaririi penale il constituie si identificarea probelor de nevinovatie, precum si a starilor, imprejurarilor si circumstantelor care pot atenua raspunderea penala . REZUMAT
Comunicatele de presa emise de PICCJ si DNA reprezinta punctele de vedere ale acestor institutii cu privire la savarsirea unor infractiuni de persoane complet determinate. Forma si continutul acestor puncte de vedere exclud orice grad de incertitudine, ele exprimand siguranta deplina cu privire la vinovatia invinuitului sau inculpatului la care se refera in ce priveste comiterea unor infractiuni. Indiferent de stadiul anchetei, vinovatia invinuitului sau inculpatului nu este pusa la indoiala. Afirmatiile sunt facute fara rezerva, intr-un limbaj tehnic si specializat, fiind analizate si descrise ca sigure atat faptele savarsite, cat si vinovatia invinuitului sau inculpatului in ce priveste comiterea acesteia. Comunicarile oficiale nu contin precizari din care publicul sa inteleaga ca vinovatia persoanei nu poate fi stabilita decat de o instanta de judecata si ca pana atunci datele culese in timpul anchetei penale sunt simple presupuneri. Din punct de vedere subiectiv, aceste comunicari au puterea de a induce publicului impresia vinovatiei persoanelor la care se refera, la aceasta contribuind atat limbajul tehnic si specializat folosit, cat si autoritatea formala a institutiei emitente. Desi obiectul urmaririi penale il constituie strangerea tuturor probelor atat in acuzare cat si in aparare, in comunicarile parchetului se face referire doar la acele elemente care dovedesc vinovatia deplina a persoanei. Prin modul de redactare si in lipsa oricarei precizari, publicului nespecializat i se poate induce foarte usor impresia ca cercetarea si operatiunea de administrare a probelor este incheiata. Nicaieri in comunicatele analizate nu se face, explicit sau implicit, precizarea ca cea care va stabili eventuala vinovatie a inculpatului este instanta de judecata, care va aprecia suveran asupra necesitatii administrarii si a altor probe, precum si singura care va putea face interpretarea probelor in vederea condamnarii sau achitarii. Folosirea unui limbaj impersonal, tehnic accentueaza senzatia de constatare a vinovatiei cu caracter oficial, de catre o autoritate a statului. Sintetic, structura comunicatelor de presa ale PICCJ si DNA contine urmatoarele elemente: a€¢ Reprezinta punctul de vedere oficial si public al institutiilor implicate. a€¢ Persoanele la care se refera sunt identificate prin datele lor personale, date de stare civila, ocupatie, functie detinuta, calitatea de membru al unor asociatii, organisme, partide politice. a€¢ Se afirma certitudinea deplina a vinovatiei persoanei cu privire la savarsirea infractiunii. a€¢ Se induce impresia caracterului definitiv al cercetarilor in ce priveste strangerea, administrarea si aprecierea probelor de vinovatie. a€¢ Sensul declaratiilor este de vinovatie dovedita, atat in ce priveste existenta faptei, a persoanei care a comis-o, cat si a vinovatiei acesteia. UN POSIBIL EXEMPLU DE BUNE PRACTICI: CAZUL POLITIEI ROMANE
Analiza comunicatelor de presa emise de Inspectoratul General al Politiei Romane, precum si de Inspectoratele Judetene de Politie arata ca reusita crearii unui mecanism de asigurare a respectarii prezumtiei de nevinovatie in comunicarile catre opinia publica tine de instituirea unui cadru normativ secundar detaliat. Fata de situatia PICCJ si DNA, informarile publice facute de politia romana respecta intr-o masura mult mai mare principiul fundamental al prezumtiei de nevinovatie, in primul rand prin asigurarea confidentialitatii persoanelor la care se refera. Desi din punctul de vedere al continutului si al modului de construire al comunicatelor de presa nu exista diferente semnificative fata de comunicatele parchetelor, inclusiv in ce priveste afirmarea lipsita de dubiu a vinovatiei si savarsirii faptei de catre persoana la care se refera, cu toate acestea, prin lipsa de nominalizare a persoanei despre care se afirma ca a savarsit o infractiune, aceasta nu poate fi identificata de public. Astfel, nu i se poate induce acestuia impresia vinovatiei unei persoane determinate. Actul normativ intern care reglementeaza in prezent modalitatea de mediatizare a datelor si informatiilor obtinute in exercitarea atributiilor de serviciu de catre personalul Ministerului Internelor si Reformei Administrative este Ordinul ministrului de interne nr. 319/19.09.2002 (nepublicat). Acest act normativ cu caracter intern prevede faptul ca accesul la informatiile de interes public si comunicarea acestora catre mijloacele de informare in masa se vor face cu respectarea drepturilor si libertatilor constitutionale, astfel incat sa nu se incalce principiul prezumtiei de nevinovatie si sa nu fie lezata demnitatea, viata particulara a persoanei, dreptul la propria imagine, masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala. Potrivit acestui ordin, mediatizarea unei persoane cercetate, retinute, invinuite sau inculpate se realizeaza prin prezentarea unor elemente care nu o fac identificabila, in concordanta cu respectarea dreptului la propria imagine. In practica acest lucru este in general respectat, ascunderea identitatii reale a persoanelor la care se refera realizandu-se fie prin indicarea initialelor numelui si prenumelui, fie prin indicarea doar a prenumelui. "in perioada iunie - decembrie 2006, grupul, format din cinci membri, domiciliati in municipiul Satu Mare si Carei, condus de V.A. de 27 de ani, din Carei, judetul Satu Mare, profesor de Limba Romana la un liceu din localitate, a a€žterorizat" locuitorii municipiului Carei prin amenintari telefonice cu explozia unor bombe amplasate la diferite institutii de stat si locuri publice." ( IGPR, 16.03.2007). "Ieri, orele 15.30, o patrula de siguranta publica l-a depistat pe Gabriel E., de 30 de ani, din comuna Halchiu, jud. Brasov, cate transporta pe Bd. Independentei din Baia Mare, cu un autocamion Mercedes, 20 nonpaleti pentru care nu detinea documente de provenienta. In urma verificarilor efectuate s-a constatat ca susnumitul, cu acceptul paznicului Romi P., din Baia Mare, a sustras nonpaletii dintr-un supermarket din Baia Mare, dupa ce a descarcat marfa. Prejudiciul, in valoare de 350 lei, a fost recuperat si restituit unitatii pagubite. Cercetarile continua." ( IPJ Maramures, 4.04.2007). "In seara de 1 aprilie 2007, in jurul orei 19.30, lucratori din cadrul formatiunii politiei de ordine Publica Tg. Neamt, l-au prins imediat dupa comiterea faptei pe L. Iulian, de 36 de ani, din com. Trusesti, jud. Botosani, care a sustras, prin desfacerea curelelor de la prelata, din remorca unui autotir marca Volvo, parcat langa o statie peco din Tg. Neamt doua cutii de detergent a cate 15 kg fiecare. (IPJ Piatra Neamt, 2.04.2007). Cu toate acestea au fost identificate si situatii izolate in care persoanele la care comunicatele emise faceau referire sunt identificate prin indicarea complete a numelui si prenumelui - toate comunicatele emise de IPJ Satu Mare, Infopol IPJ Vrancea 15 noiembrie 2006. In conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul ministrului de interne mentionat, mediatizarea minorilor cercetati, retinuti sau arestati pentru comiterea unor infractiuni sau a celor considerati victime ale acestora se face cu respectarea dispozitiilor Deciziei Consiliului National al Audiovizualului nr. 78 din 08.08.2002 privind protectia minorilor in cadrul serviciilor de programe . Conform prevederilor art. 8 din Ordinul M.I. nr.319/2002 persoanele retinute sau arestate, aflate in incinta unitatilor de politie, pot fi filmate, fotografiate sau intervievate, numai cu respectarea prevederilor Deciziei Consiliului National al Audiovizualului nr. 80/13.08.2002 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine . Ulterior, deciziile C.N.A. nr.78/2002 si nr.80/2002 au fost abrogate, alte decizii fiind in vigoare succesiv pe perioade de timp determinate. In prezent este aplicabila Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a continutului audiovizual , cu modificarile si completarile ulterioare. In conformitate cu prevederile art. 5 din Decizia C.N.A. nr.187/2006, copilul in varsta de pana la 14 ani nu poate fi prezent in emisiuni audiovizuale care reconstituie infractiuni, abuzuri sau evenimente dramatice, iar radiodifuzorii nu pot difuza interviuri, declaratii sau relatari luate in mod nemijlocit copilului in varsta de pana la 14 ani in legatura cu evenimente dramatice, din comunitate sau din familie, la care acesta a asistat. De asemenea, copilul cu varsta intre 14 si 16 ani, acuzat de comiterea unei infractiuni sau victima a unei infractiuni ori abuzat fizic, psihic sau sexual, poate fi prezentat in programele de stiri, in emisiuni de dezbateri sau reportaje audiovizuale, cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) existenta prealabila a consimtamantului acestuia; b) existenta prealabila a consimtamantului parintilor, al persoanei in grija careia se afla copilul sau al reprezentantului legal, in forma scrisa; c) asistarea pe parcursul transmisiei sau al inregistrarii de catre un parinte ori de catre reprezentantul legal, respectiv de catre avocat in cazul cercetarii penale sau arestarii. Prevederile Deciziei stabilesc, la art. 6, ca in cazul copilului cu varsta intre 16 si 18 ani, acuzat de comiterea unei infractiuni, sunt necesare acordul explicit al acestuia si asistarea sa de catre avocat in situatia in care este cercetat penal, retinut sau arestat. De asemenea, Decizia nr.187/2006 interzice difuzarea de imagini sau de inregistrari ale persoanelor retinute pentru cercetari, arestate ori aflate in detentie, fara acordul scris al acestora, cu exceptia situatiilor in care filmarea sau inregistrarea este realizata in locuri publice (art. 33). Alte dispozitii legale exprese sunt: - art. 45 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare: a€žPolitistul poate prezenta in public, numai in conditiile stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, informatii si date obtinute in exercitarea atributiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date si informatii, daca prin acestea nu este incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viata intima, familiala ori privata a persoanei sau nu este prejudiciata finalizarea urmaririi penale intr-o cauza aflata in curs de cercetare ori de judecare." - In Manualul de bune practici de interventie pentru politistul de ordine publica, aprobat prin Dispozitia inspectorului general al Politiei Romane nr. 643/2005, printre principiile ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare, se afla si respectarea prezumtiei de nevinovatie. - In art. 7 alin. (2) al Codului de etica si deontologie al politistului, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.991/2005, se prevede faptul ca in activitatea de aplicare a legii, politistul trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie, asigurand fiecarei persoane care face obiectul cercetarii exercitarea deplina si efectiva a drepturilor sale, in conditiile prevazute de lege. - De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (3) din Codul de etica si deontologie, politistul trebuie sa indeplineasca atributiile si misiunile ce ii revin intr-o maniera echitabila si obiectiva, cu respectarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei consacrate prin Constitutie si prin alte legi, in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia europeana a drepturilor omului, Codul european de etica al politiei si cu dispozitiile tratatelor la care Romania este parte. PARTEA A III-A: PREZUMTIA DE NEVINOVATIE - INTRE DECLARATII SI FAPTE
In verificarea conformitatii practicilor PICCJ si DNA in domeniul comunicarii publice cu cerintele prezumtiei de nevinovatie este necesara identificarea normelor juridice incidente. In primul rand, activitatea de informare publica a instantelor judecatoresti si a parchetelor este reglementata de a€žGhidul de bune practici pentru cooperarea intre instante, parchetele de pe langa acestea si mass-media", act normativ adoptat prin hotarare a CSM si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei . In chiar preambulul acestuia se precizeaza ca a€žla elaborarea prezentului Ghid s-a avut in considerare, pe de o parte, transparenta actului de justitie, si, pe de alta parte, dreptul la viata privata si la respectarea celorlalte drepturi ale persoanelor implicate, precum si desfasurarea fara obstacole a procesului." Se mai arata ca informatiile furnizate reprezentantilor mass-media nu trebuie sa pericliteze bunul mers al activitatilor judiciare, sa afecteze principiul confidentialitatii sau sa duca la incalcarea altor drepturi, in conformitate cu legile interne, pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte. Sub aspectul ce ne intereseaza - prezumtia de nevinovatie - Ghidul este extrem de precis, prevazand ca "In relatia cu mass-media, purtatorii de cuvant vor fi preocupati si de observarea si respectarea prevederilor Recomandarii 13(2003) a Comitetului de Ministri si a Anexei acestui document, mai ales in ceea ce priveste respectarea prezumtiei de nevinovatie, a independentei judiciare, a impartialitatii si obiectivitatii actului de justitie." Se stabileste astfel in mod expres cadrul care nu trebuie depasit in comunicarea publica a informatiilor, acesta fiind delimitat, intre altele, de respectarea prezumtiei de nevinovatie si de obligatia de a nu prejudicia competenta exclusiva a puterii judecatoresti in stabilirea vinovatiei persoanelor. Recomandarea (2003) 13 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, la care se face referire in mod expres in ghid, reglementeaza tocmai furnizarea catre media a informatiilor din cursul procedurilor penale. Potrivit principiului 2 din aceasta, respectul pentru prezumtia de nevinovatie este parte integranta din dreptul la un proces echitabil. Opiniile si informatiile care relateaza despre procedurile penale in curs pot fi comunicate sau diseminate catre media doar atunci cand acestea nu prejudiciaza prezumtia de nevinovatie a suspectului sau acuzatului . Principiul 8 din Recomandare instituie pentru autoritatile judiciare obligatia respectarii dreptului la viata privata a persoanelor suspecte, in concordanta cu art. 8 din CEDO, atunci cand ofera informatii despre proceduri penale in curs de desfasurare . In aceeasi ordine de idei, Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei impune un comportament care sa respecte imperativele prezumtiei de nevinovatie si ale independentei puterii judecatoresti. Potrivit pct. 24. din Recomandare "In efectuarea indatoririlor lor, procurorii trebuie, in special: (a€¦)b. sa respecte si sa protejeze drepturile omului, astfel cum au fost prevazute in Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale". Mai mult, potrivit pct. 30 "Procurorii trebuie sa pastreze confidentiale informatiile obtinute de la terti, in special atunci cand prezumtia de nevinovatie este pusa la indoiala, cu exceptia cazului in care divulgarea este necesara in interesul justitiei sau este prevazuta de lege." DIVULGAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL
Conditiile in care datele care privesc persoanele private pot fi folosite in mod public de autoritati sunt in mod riguros stabilite prin legislatia interna. In indeplinirea angajamentelor legate de asumarea acquis-ului comunitar, Romania a implementat Directiva nr. 95/46/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fata de prelucrarea datelor personale si libera circulatie a acestor date . Astfel, a fost adoptata Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date . Scopul declarat al acestei legi este de a garanta si proteja drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei fizice, in special dreptul la viata intima, familiala si privata, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceasta lege nu face altceva decat sa dea expresie concreta obligatiei autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata a cetatenilor, principiu fundamental inscris in Constitutia Romaniei . Potrivit art. 3 lit a din Legea nr. 677/2001, datele cu caracter personal sunt orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, cultural sau sociale. Dincolo de dificultatea aparenta a definitiei tehnice, constituie date personale acele elemente care particularizeaza o persoana fizica si o pot face identificabila de catre public. Legea protejeaza persoanele fizice impotriva dezvaluirii catre public din partea autoritatilor a datelor lor personale. Potrivit art. 5 din Lege, atunci cand dezvaluirea catre public este necesara in vederea realizarii unui interes legitim al autoritatii publice, e nevoie ca acest interes sa nu prejudicieze interesul sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate. Asadar, autoritatile judiciare au obligatia legala de a informa publicul cu privire la activitatea lor, inclusiv in ce priveste constatarea si cercetarea infractiunilor, insa exercitarea acestei obligatii nu trebuie sa prejudicieze vreunul dintre drepturile fundamentale ale persoanei la care se face referire. Or, comunicarea pre-proces (mai inainte de sesizarea instantei) prin mass-media a savarsirii unei infractiuni de catre o persoana identificabila prin nume si prenume, functia, locul de munca, apartenenta la o societate comerciala, asociatie sau partid politic, afecteaza cel putin dreptul acesteia de a se bucura de un proces echitabil, precum si prezumtia de nevinovatie. Aceeasi interdictie expresa pentru autoritatile publice de divulgare catre public a informatiilor cu privire la datele personale ale cetatenilor este inscrisa si in Legea nr. 544/2001 . Potrivit art. 12 din Lege, nu constituie informatii de interes public si, ca atare, nu pot fi facute publice acele informatii privind procedurile judiciare in legatura cu o persoana fizica identificata sau identificabila daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces. Prezumtia de nevinovatie face parte din continutul dreptului la un proces echitabil, astfel incat atunci cand autoritatile judiciare decid sa faca publice informatii referitoare la persoane determinate sunt obligate sa o faca in asemenea masura incat sa nu se refere la vinovatia acestora ci, cel mult, la presupunerea ca acestea au savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Autoritatile judiciare romane nu par insa a fi preocupate de gasirea justului echilibru intre dreptul publicului de a fi informat si drepturile fundamentale ale cetatenilor. Dimpotriva, se constata ca acestea si-au asumat o libertate discretionara de a vehicula orice informatii in legatura cu presupusa savarsire a unor fapte penale de catre cetateni. CONTINUITATEA a€žRAULUI"
Specificul procesul penal din perioada comunista era si faptul ca, odata ce o persoana intra in atentia organelor de ancheta, aceasta era automat stigmatizata, respinsa de societate, infierata in mod public. Acest lucru se intemeia si pe statisticile vremii, cand cazurile in care instanta de judecata achita o persoana acuzata de procuror de savarsirea unei infractiuni erau rarisime. Faza de judecata nu avea decat formal si declarativ rolul de a stabili, in urma administrarii in contradictoriu a tuturor probelor necesare, a vinovatiei inculpatului. Odata sesizata instanta de judecata, atat opinia publica, cat si convingerea autoritatilor judiciare era formata. Rolul proceselor penale era mai degraba unul a€žeducativ" in sens propagandistic, prin care se urmarea atragerea atentiei asupra consecintelor incalcarii legii, dar si o demonstratie a puterii represive a regimului. Asa cum se spunea intr-un document stiintific al epocii , apartinand unui inalt oficial "Sustinand acuzarea, procurorul trebuie sa infiereze pe infractor si infractiunea savarsita, demobilizand pe cei ce ar fi tentati sa savarseasca fapte asemanatoare. Numai o astfel de comportare in sedinta de judecata capata adeziunea maselor populare, a celor ce participa la judecarea cauzei si justifica increderea pe care statul i-a acordat-o." Evident, astfel pozitionat fata de inculpat, procurorul comunist nu mai putea tine cont de prezumtia de nevinovatie, iar persoana adusa in fata instantei de judecata, chiar inainte de inceperea propriu-zisa a procesului, era un "infractor", care trebuia "infierat" si condamnat fata de societate. Pe de alta parte, "o justitie de clasa presupune, in mod necesar, un judecator de clasa, deci un judecator angajat" . Altfel spus, judecatorul insusi trebuia sa contribuie la "infierarea" infractorilor, iar judecatile lui trebuiau sa respecte nu rigorile unui proces echitabil, ci nevoile societatii socialiste, de represiune a faptelor incompatibile cu « legalitatea populara ». Simplul fapt ca fata de o persoana se declansau cercetari penale arunca asupra acesteia stigmatul incalcarii eticii si echitatii socialiste. Este greu de crezut ca astfel de practici repetate timp de 4 decenii nu au modelat societatea romaneasca si mentalul ei colectiv in sensul lipsei de toleranta fata de persoanele suspecte de savarsirea anumitor fapte penale. JURISPRUDENTA CEDO IN PRIVINTA PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE Articolul 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului garanteaza dreptul la un proces echitabil si public pentru a se decide asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil ale unei persoane sau a temeiniciei oricarei acuzatii penale aduse impotriva sa. Curtea interpreteaza aceasta dispozitie intr-un sens extensiv datorita importantei sale fundamentale pentru functionarea democratiei. Dreptul la un proces echitabil este, in conceptia unanima, un drept ce face parte din principiile fundamentale ale ordinii juridice europene, avand caracter de jus cogens. De aceea, marja de apreciere lasata statelor pentru implementarea acestui drept in sistemul national este foarte restransa. In hotararea Delcourt vs. Belgia, judecatorii de la Strasbourg au aratat ca: "Intr-o societate democratica in sensul Conventiei, dreptul la o buna administrare a justitiei ocupa un loc atat de important, incat o interpretare restrictiva a articolului 6(1) nu ar corespunde scopului si obiectului acestei dispozitii." Articolul 6(2) prevede ca orice persoana acuzata de o infractiune penala este prezumata nevinovata pana cand culpabilitatea ei este legal stabilita. Prezumtia de nevinovatie constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal modern, o garantie a statului de drept si o valoare fundamentala a spatiului juridic european. Principiul prezum

---

Despre autor: