Cei 11 parlamentari ucraineni sint mai "periculosi" decit ai nostri 322.

Escaladarea tensiunilor dintre tabara presedintelui si cea a premierului Ucrainei are o desfasurare ce seamana mult cu disputa politica dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu, insa cauzele si consecintele ce se pot intrevedea fac din criza ucraineana o replica a crizei care a adus Rusia in pragul razboiului civil, in 1993. Ca si in conflictul recent dintre palatele Cotroceni si Victoria, pretextul conflictului deschis dintre institutii a fost pozitia Parlamentului. Daca "balaurul" parlamentar invocat de Traian Basescu avea 322 de capete, cel ucrainean nu a avut decit 11. Este numarul parlamentarilor care au trecut din tabara presedintelui Iuscenko in cea a premierului Ianukovici, fiind imediat acuzati de incalcarea Constitutiei, care nu permite decit grupurilor politice sa-si modifice orientarea. Ca si la Bucuresti, organizarea anticipatelor a fost si va ramine un mar al discordiei, in ciuda unui acord formal intre presedinte si premier, convenit simbata. Nu lipsesc nici oligarhii care sprijina fiecare din cele doua tabere si o constitutie confuza, mostenita de la regimul anterior, in cazul Ucrainei cel al presedintelui promoscovit Leonid Kucima.

Paralela cu situatia din Romania se opreste, din fericire, aici, pentru ca Ucraina este acum rupta de Europa si nici nu are perspective europene incurajatoare. Coalitia condusa de prorusul Ianukovici a urmarit, in cei aproape 3 ani de la revolutia portocalie din 2004, sa zadarniceasca eforturile proeuropene ale presedintelui. Nici UE nu a ajutat regimul "portocaliu" al lui Iuscenko si a acordat Ucrainei doar un Acord de Parteneriat si Cooperare, care nu presupune negocieri de aderare la UE. Cit despre apartenenta la NATO, aceasta este respinsa de majoritatea cetatenilor unei Ucraine scindate intre estul filorus, puternic industrializat, si vestul prooccidental, preponderent greco-catolic.

Rupta de Europa, instabila politic si cu o economie prea putin liberalizata, Ucraina poate ajunge in situtia din Rusia anului 1993, atunci cind parlamentul comunist refuza decretul de dizolvare emis de presedintele Eltin, se ajungea la sechestrarea parlamentarilor si la lupte de strada. Rezultatul crizei din Rusia a fost intrarea in vigoare a unei constitutii prezidentiale. Pentru presedintele Iuscenko o finalitate identica a crizei ucrainene ar insemna o ultima sansa de a indeplini programul "revolutiei portocalii".