La sfarsitul saptamanii trecute, societatea civila, respectiv organizat iile fondatoare ale Pietei Universitat ii au adresat un mesaj public presedintelui Romaniei, cu ocazia revenirii sale la Cotroceni. Semnatarii saluta, pe de-o parte, reintoarcerea presedintelui, dar cu aceeasi ocazie ataca puternic Clubul Roman de Presa - Cartelul Presei Club, care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media. Membrii acestui cartel de proprietari media, un grup compact compus din patroni, directori si cativa gazetari obedienti, si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul s-a dovedit o parghie de control si manipulare, aducand in ograda mogulilor capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor. Prin infiintarea CRP a avut loc anularea pluralismului in presa noastra, conectandu-se intreaga media la o comanda unica. Clubul Roman de Presa a fost si este locul unde s-au perfectat cele mai nocive complicitati dintre oamenii politici si presa. Datoriile uriase la bugetul de stat, reesalonarea pana la calendele grecesti si, in cele din urma, stergerea lor, toate acestea aici s-au negociat. Maladia presei ticalosite, aservita partidului la putere, departe de a fi vindecata, a luat proportii de epidemie.
Comisarii Cartelului presei – CRP-ul lui CTP
Asa-zisi directori de constiinta au devenit autentici comisari ideologici, ideocrati ai curentului oligarhic. Servi ai aparatului securistic, acesti tradatori ai presei libere, concentrati intr-o structura clasica de tip oligarhic - Clubul Roman de Presa -, au fost la randul lor invalidati de votul popular, cu ocazia Referendumului care a delegitimat si grupul celor 322. Patronii cu dosare penale ca Voiculescu sau Patriciu s-au folosit discretionar de presa, ca de o a doua armata personala. Prima forta armata a acestora fiind mai intai de toate fostii securisti, reconvertit i. Presa le-a servit pentru protectie si santaj, asigurand imunitatea institutiilor jafului national, care au decapitalizat munca marii mase a romanilor in beneficiul oligarhiei de sorginte securistica. Voiculescu reprezinta cel mai scandalos si mai semnificativ caz de acest tip, o sluga servila a intereselor Securitatii si a sistemului reprezentat la varf de Ion Iliescu, in timpul caruia si-a cladit averea. Mafia patronata si protejata de Iliescu a acaparat cea mai mare parte din avutia nationala si incearca acum sa-si permanentizeze privilegiile si pozitiile. Grupuri de modelare invizibila a sistemului politic romanesc si-au asumat imediat dupa lovitura de stat din 1989 functia directoratului ideologic absolut, mai sustin organizatiile Pietei Universitatii. Modelul-robot al acestei tipologii este reprezentat de Dan Voiculescu. In 2005, Traian Basescu a luat, in CSAT, masura dispunerii desecretizarii arhivei ICE Dunarea (cea mai importanta firma a Securitat ii), partea civila a acestei arhive urmand a deveni publica. Acesta este inca unul dintre motivele pentru care Voiculescu ii poarta sambetele presedintelui Basescu.
Tesatura securistica a afacerilor media ale informatorului Felix
Inainte de Revolutie, Voiculescu a lucrat cu ICE Dunarea (intreprinderea de comert exterior a Securitatii) si a fost director la firma de comert exterior care apar- tinea tot angrenajului Securitatii - Crescent. Imediat dupa decembrie ’89, se lanseaza in afaceri, iar in domeniul media, in 1992, cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si a lui Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul Na- tional), infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apoi, acestia fondeaza, la inceputul lui ’93, Jurnalul de Bucuresti. In vara lui ’93, Voiculescu investeste in cotidianul Jurnalul National, la vremea aceea singurul ziar cu tipografie proprie. Sunt scoase pe piata media: Pretul succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta sporturilor si Saptamana financiara. Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1, deoarece acesta l-a ascuns si protejat pe Voiculescu in timpul Revolutiei. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (ajuns adjunct la SIE) si Cozmin Gusa, cel mai cunoscut filorus dintre traseisti politicieni - de la PUR a trecut la PSD, apoi la PD, si de aici si-a fondat propriul partid de apartament – PIN. Rotaru a fost director adjunct al ICE Dunarea, apoi s-a pensionat de fatada si a plecat la societatea lui Voiculescu, unde a activat ca manager, in perioada 1994-1998, al GRIVCO INTERNAT IONAL SA Sucursala Targu Mures - ulterior radiata. Generalul Constantin Rotaru s-a reintors dupa 1998 in Serviciul de Informatii Externe, fiind avansat in grad si functie, devenind director adjunct al SIE. Presa a comentat ca generalul Rotaru a avut o misiune conspirata sub acoperirea trustului lui Voiculescu, ceea ce spune suficient despre interconexiunea dintre afacerile aparatului securistic si fidelul agent al sistemului - Felix. In cursul anilor 2004 si 2005, Voiculescu renuveleaza principalele sale firme-institutii de presa, si multe dintre societatile imperiului sau financiar au fost radiate sau vandute dupa schimbarea denumirii. A avut loc mutarea afacerilor de pe o firma pe alta si infiintarea unor noi societati de presa, peste cele detinute deja. La acea vreme, s-a vehiculat in mass-media ca motivatia manevrelor a fost determinata de inregistrarea unor mari datorii atat catre stat, cat si fata de administrat iile locale. Schimbarea peste noapte a numelor de firme a fost folosita pe scara larga de patroni, care reuseau astfel sa amane la nesfarsit procese de recuperare a datoriilor (invocand noi identitat i) sau sa tergiverseze procedurile pana la implinirea termenului de prescriptie de trei ani, dupa care nu mai puteau fi trase la raspundere materiala de catre stat. Extinderea imperiului financiar cu noi si noi societati a avut loc in perioada in care partidul de sufragerie al lui Voiculescu, umanist, a reusit sa se strecoare in Parlament, cu sprijinul PSD-ului. Voiculescu si-a negociat cu Antenele intrarea in Parlament, promitand sprijinul sau neprecupetit nasilor de la PSD. S-a dovedit ca pesedis tilor nu le-a folosit cine stie ce suportul media adus de Felix, romanii alegand pentru ei o alternativa mai nimerita. Vom oferi publicului, in episoadele urmatoare, radiografia retelei mogulului de presa Voiculescu, ascensiunea sa specifica oligarhiei autohtone. Probabil ca vom avea in curand, cu aportul Parchetului, si ocazia observarii evolutiei sale in instanta, desigur daca nu va alege, ca Ristea Priboi, varianta exfiltrarii in Nigeria sau in vreo alta tara (mai) bananiera (decat Romania).