Sarkozy priveste spre nord

Exista si alternative viabile, cum ar fi modelul german. La urma urmei, Germania este in prezent una dintre tarile cu o crestere rapida in zona euro. Ceea ce inseamna ca face ceva bine.
Iar acest "ceva" este competitivitatea pe piata mondiala. Competitivitatea germana nu a aparut din nimic. Este rezultatul unei enorme restructurari a corporatiilor in ultimii sapte ani, ceea ce a crescut productivitatea muncii, iar sindicatele germane au acceptat cresteri salariale modeste.
Chiar si in actuala perioada a optimismului crescand fata de economia germana, sindicatele germane se arata moderate. IG Metall, care negociaza in numele a 3,4 milioane muncitori pare gata sa accepte o crestere a salariilor de 3,3% pentru 2007 si 2008, un acord apreciat ca fiind "echilibrat si justificat".
Sindicatele din sectorul public pot si ele afecta competitivitatea unei tari pe piata globala, desi indirect. In ultimii ani a trebuit sa fie cooperante in Germania, desi exista ingrijorari ca negocierile salariale de anul viitor ar putea fi dificile. Exemplul german este cat se poate de relevant pentru Franta si Sarkozy, in acest moment critic. Desi se poate argumenta ca Franta poate avansa doar prin adoptarea modelului neo-liberal anglo-american, succesul Germaniei demonstreaza clar ca afirmatia conform careia doar piata libera poate produce prosperitate este falsa.
In mod deosebit este important pentru Sarkozy - un politician care vrea sa realizeze ceva - faptul ca modelul german poate fi implementat in Franta cu ajutorul unei conduceri politice corecte. Pe de alta parte transformarea Frantei intr-o a doua America nu este mai mult decat un vis iluzoriu care mai mult ca sigur se va sfarsi intr-un esec - ceea ce foarte putini francezi isi doresc.
Comportamentul lui Sarkozy in timpul campaniei electorale a fost unul scandalos. El a acuzat in mod repetat performantele slabe ale Frantei in ceea ce priveste exporturile din cauza unui euro puternic, favorizand o Banca Europeana Centrala (BCE) ascultatoare din punct de vedere politic, al carei mandat sa includa cresterea economica alaturi de stabilitatea preturilor. Atacurile sale impotriva presedintelui BCE Jean-Claude Trichet au fost adesea dure si destul de personale. Aceste atacuri nu se potrivesc nici cu imbunatatirea competitivitatii Frantei. De ce ar trebui francezii sa suporte reforme dureroase cand proaspatul lor presedinte tocmai ce le-a promis ca ii va proteja de o moneda puternica si de viitoarele cresteri ale dobanzilor? De ce sa nu astepte ca Sarkozy sa scada euro si sa convinga BCE sa scada dobanzile? Conform lui Trichet, de la castigarea alegerilor, Sarkozy si-a schimbat cursul si nu va mai face presiuni asupra BCE. Sa speram ca Trichet are dreptate.
Ce a anuntat Sarkozy pana acum este intentia lui de a reduce impozitele pe venituri, sa reformeze sindicatele din sectorul public si sa acorde o scutire de impozit pentru orele lucrate suplimentar. Acestea sunt exact tipul de masuri de reforma pas cu pas - atat benefice, cat si fezabile - pe care noul presedinte francez trebuie sa le urmeze. Prima vizita in strainatate a noului presedinte francez a fost la cancelarul Merkel. Sa speram ca a ascultat cu atentie. O noua axa germano-franceza care sa faca Franta mai competitiva este exact ceea ce are nevoie Europa.
Melvyn Krauss este membru senior al Hoover Institution, Universitatea Stanford.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: