Premierul Tariceanu si ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, se aflau la plimbarica de dimineata, la baia de jurnalisti, ca de multime nu poate fi vorba decat daca ii tine hotul de telefoane de manuta. Mai exact, acestia au inspectat lucrarile de reabilitare a Drumului National 1, la iesirea din Bucuresti, derulate de firma portugheza Lena, tarand dupa ei un alai de ziaristi de pe la Oficiosul Zilei si de la agentiile de presa. Tariceanu se tot baga in seama cu presa si, observand ca unul dintre jurnalisti avea un reportofon indreptat spre el, imediat l-a intrebat pe acesta daca inregistreaza discutia. Intrebarea, intre noi fie vorba, este de un tembelism greu de egalat, acesta fiind chiar rostul unui reportofon, sa inregistreze. Dar de ce, vreti sa mi-l confiscati?, a plusat jurnalistul. Tariceanu a zambit larg cat bordul unui Citroën C5 si a explicat ca termenul corect nu este confiscat, care reprezinta un eufemism, ci furat, mentionand ca dreptul de a confisca revine procuraturii si politiei, in timp ce actiunea unei persoane fizice este incadrata la furt. Eufemism, a mai explicat Tariceanu, reprezinta, conform Dictionarului Explicativ roman, un cuvant sau o expresie care, in vorbire sau in scris, inlocuieste un alt cuvant sau expresie neplacuta, jignitoare, necuviincioasa sau obscena, respectand paralelismul de sens. Aha, care va sa zica… Noi ce sa intelegem? Ca premierul sugereaza procurorilor atat tema unei anchete, cat si directia pe care aceasta trebuie sa se desfasoare? Sau ca se straduieste sa tina atentia presei treaza? Dar nu prin ceea ce reprezinta el, ci aducand in discutie, intr-un moment total nepotrivit, faptul ca in ziua referendumului, presedintele Traian Basescu a smuls telefonul din mana unui reporter de televiziune, aparat cu care jurnalistul filma si care a continuat sa inregistreze o discutie intre presedinte si sotia sa, care a avut loc in masina? Patetic modul in care Tariceanu a ales sa o faca pe desteptu’, mai ales acum, cand se afla cu un picior afara din Palatul Victoria. Era mai interesant sa explice presei ce era amicul Dinu Patriciu cand a refuzat sa plateasca sute de milioane de dolari pe care le datora la bugetul statului, persoana fizica sau politica? Si cum se numeste faptul ca magnatul petrolului nu a platit nici pana in ziua de azi nici un cent din datorie, furt din buget sau confiscare de fonduri pentru partid? Iar faptul ca Tariceanu si Patriciu se pupa pe unde se intalnesc este un eufemism al faptului ca fac parte din aceeasi fratie a grupurilor de interese petroliberale sau o floricica de stil pe care o au la butoniera toti baietii destepti? (Farmacistul de serviciu)