Justitia va deveni o alta componenta a reformarii sistemului de putere din Romania. Desi complicitatile sunt puternice (poate mult prea puternice) si se va incerca "echilibrul terorii" de tipul "daca dai despre mine, dau si eu despre tine", institutiile au capatat autonomie suficienta ca sa nu mai fie atat de usor de timorat. Poate ca Justitia nu va duce pana la capat toate dosarele, dar va pune in lumina fenomene, procese si persoane care au deformat functionarea puterii politice in perioada postcomunista.
In astfel de situatie, daca nu va aparea nici un accident de parcurs, schimbarea sistemului va fi accelerata si va produce efecte semnificative si victime importante. Dar pentru ce si mai ales pentru cine?
Cine sunt cei ce vor prelua fraiele puterii de la actualii lideri?
Vor fi lideri politici tineri (in sensul tineretii politice), neuzati, fara complicitatile si asocierile "nelegitime", cu vizibilitate, dar nu neaparat cu putere in partidele lor. Vor fi lideri acceptabili ca interlocutori de catre partenerii europeni, capabili sa produca resurse, programe si idei. Vor fi lideri racordati la circuitele europene de putere, nu doar personaje carismatice si localiste, lideri capabili sa garanteze un parcurs si, mai ales, capabili de decizii.
In jurul unora dintre acestia au inceput deja constructiile retelelor de suport. Formal si informal, explicit sau implicit, in jurul unora dintre potentialii lideri a inceput constructia. Cei ce vor pierde startul acestei reformari a structurilor de putere vor incepe declinul catre formele "secundare ale vietii politice".
O cercetare de suprafata a potentialilor lideri de perspectiva poate pune in lumina cateva nume, nu obligatoriu confirmabile de viitor, dar personaje ce au premisele corecte ale intrarii in competitie.
In PSD se inscriu in competitie Titus Corlatean, Cristian Diaconescu, Victor Ponta. In competitia lor va deveni curand esentiala capacitatea de a se cupla pe "atributele" electorale ale partidului, pe intoarcerea de la politica back-office la cea de front-office, mai explicit, pe intoarcerea cu fata la electorat.
In PD putem vorbi de Emil Boc si Liviu Negoita. Pentru competitia interna in PD va deveni importanta capacitatea de a cupla mai profund partidul la dimensiunea europeana si, deci, de a genera proiecte relevante in acest sens.
In PNL competitia este cea mai dura. Desi aparent coeziv, in PNL se poate manifesta un clivaj generational ai carui exponenti sunt pe de o parte Ludovic Orban si Crin Antonescu, iar pe de alta parte Bogdan Olteanu si Relu Fenechiu. Competitia interna a acestora va fi transata de cei ce pot garanta in mai mare masura supravietuirea politica a partidului, ceea ce inseamna nu numai "tractiune electorala" cat, si poate in primul rand, flexibilitatea negocierilor prin care sa poata construi un sistem de aliante eficient si durabil.
Si trecerea in revista a avut in vedere exclusiv persoanele care s-au afirmat public pana la acest moment.
Toate celelalte partide sunt cazuri particulare ce nu pot face obiectul unei analize. PC, PNG, PRM isi datoreaza existenta si viitorul unor lideri si vointei acestora, iar UDMR, cu electoratul sau dezamagit de deciziile politice, se afla cu un picior in afara Parlamentului.
Asa aratand lucrurile, putem sa ne bucuram - viitorul poate fi mai bun decat trecutul.