A venit, iata, si ultima zi aici la Cannes. Dupa un sezon calduros, nu se poate vorbi de canicula la Mediterana, o ploaie rapida, cu stropi mari, a pregatit ambianta, a ozonizat si mai mult aerul, asa incat seara romanilor sa fie pe masura succesului lor. Ma refer, desigur, la dupa-amiaza de sambata, pe care nu am avut cum sa o consemnam in vreo corespondenta, asa cum - data fiind ora acestei redactari (duminica) - inca nu putem prezenta festivitatea finala, prevazuta pentru 20,30 (ora Romaniei), si transmisa in direct, din cate aflam, de postul Cultural al TVR. Pesemne ca aceste amanunte conteaza mai putin. Ceea ce se poate anticipa, ca o posibila prefata-prognoza, este ca toata lumea vorbeste despre un premiu pentru filmul lui Cristian Mungiu. De interpretare? Pentru regie? Cei mai indrazneti spera si la o Palme d’or. Am zice de ce nu, dar fara a pune numaidecat sansa ca atare pe etichetarea editiei a 60-a, apreciata de unii ca fiind mai slaba. Ar fi o greseala, dincolo de lista palmaresului. Cand il ai in competitie pe Kusturica, fie si intr-o forma redundanta, dar care l-a consacrat, cand fratii Coen au strans deja de la critici un snop de ramurele de palmier, cand mai este pe aici Gus van Sant, cand participa Wong Kar wai, cand impetuosul Tarantino a coplesit plaja cu echipa lui, cand panslavistul Sokurov face portretul unei mame (vazuta de unii drept „Mama Rusia"), cand francezii dau puternice semne de revenire, cand toate acestea la un loc se confrunta cu „4 luni, 3 saptamani si 2 zile", o productie modesta ca mijloace financiare, dar frapanta ca originalitate a naratiunii si a mizanscenei, nu e simplu sa faci pronosticuri. Si cu toate acestea, un prim pas, un mare pas, s-a facut. Juriul criticilor din toata lumea (FIPRESCI, care nu este o simpla fictiune, ci aduna opiniile cele mai autorizate) a acordat sambata seara la Salonul Ambasadorilor de la etajul al IV-lea (ora 19,00 premiul sau (foarte onorant si mult ravit) filmului lui Critian Mungiu. Manifestarea a avut loc oarecum in paralel cu proiectia filmului „California Dreamin’" („Nesfarsit") de Cristian Nemescu la Sala Debussy, intr-o atmosfera cu nimic comparabila, in acest an, la sectiunea Un certain regard. Aplauze si urale prelungite la finalul proiectiei, acordate in primul rand celui prematur disparut, autorul filmului, dar si membrilor echipei, din care nu lipseau Armand Assante si Razvan Vasilescu, ultimul, ca de obicei, intr-o forma de zile mari. Ca sperantele noastre au fost indreptatite s-a dovedit imediat, la ora 20, cand juriul condus de regizoarea franceza Pascale Ferrand a atribuit premiul sectiunii Un Certain Regard creatiei lui Cristian Nemescu. Un premiu special a fost atribuit filmului „Actresses" de Valeria Bruni-Tedeschi. Iata, asadar, ca doi ani la rand cinem atografia romaneasca reuseste sa smulga acest important premiu (ne amintim ca anul trecut acesta a fost acordat lui Corneliu Porumboiu pentru „A fost sau n-a fost?"). De mentionat un alt succes romanesc. Filmul „Contract", in care joaca actrita Alexandra Maria Lara a obtinut Premiul „Europa Cinema Label". Nu vreau sa ma las furat de emotia fireasca, indreptatita, a acestor momente, dar ceva incepe sa spuna ca filmul romanesc are indrazneala de a ocupa prim planul acestei editii, si nu numai. Poate ca in sprijinul constatarii de mai sus vin si premiile editiei a 60-a, aniversara, anuntate in urma trimiterii la tipar a prezentului numar de ziar