In fine!

Desi am vazut cu ochii mei, nu-mi vine sa cred: Cristian Mungiu a castigat Palme da€™Or! Desi, cum am tot scris zilele astea, filmul lui ("al nostru"!), "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", a fost preferatul criticii (inclusiv al subsemnatei), nu-mi vine sa cred!


Nu-mi vine sa cred ca, in fine, filmul romanesc a castigat trofeul suprem al celui mai important festival de film al lumii!
Am asistat, asadar, la un moment istoric: pentru prima data, cinematografia romaneasca s-a intalnit cu Palme da€™Or. Au mai fost, in istorie, doua Palme da€™Or pentru scurtmetraj (Gopo, pentru "Scurta istorie" si Mitulescu, pentru "Trafic"), au mai fost, dupa a€™89, premiile pentru regizori din alte sectiuni decat Competitia propriu-zisa: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu si, la aceasta editie, regretatul Cristian Nemescu, al carui film, "California dreamina€™", a castigat premiul sectiunii Un Certain Regard. Dar, in materie de Competitie, parea un blestem: absolut nici un premiu din anii a€™60 incoace, de la premiul pentru opera prima al "Rascoalei" lui Mircea Muresan si de la premiul de regie al lui Liviu Ciulei pentru "Padurea spanzuratilor"...


DE NECREZUT. Nu-mi vine sa cred ca, in fine, gheata s-a spart, si filmul romanesc si-a rezolvat acest complex istoric: avem si noi o Palme da€™Or!
De fapt, s-a vazut cand a urcat pe scena, nici lui Cristian Mungiu nu-i venea sa creada ca traieste acest moment, prea frumos ca sa fie adevarat! A si spus-o in discurs, un discurs esentializat si percutant (stilul lui!): "Am senzatia ca traiesc un basm". Emotia premiantului era, probabil, atat de iradianta, incat Jane Fonda, dupa ce i-a inmanat premiul, a simtit nevoia sa-l bata pe umar, cu un aer afectuos-incurajator (un fel de "hai, nu te lasa coplesit, se mai intampla in viata si cate o Palme da€™Or!").

Intr-adevar, ceea ce s-a intamplat pare un basm: acum un an - am aflat de pe scena - , Mungiu nici nu scrisese povestea; acum sase luni nici nu stia daca o sa aiba bani sa faca filmul; iar acum, Palme da€™Or! E o dovada in plus ca, iata, si filmele cu buget mic au sanse sa castige si sa fie vazute in lumea larga! Apropo de bugete, filmul lui Mungiu a fost facut cu circa 650.000 de euro; pentru Cannes, e o suma infima; numai deplasarea la festival a starurilor din "Oceana€™s 13", tripleta George Clooney - Brad Pitt - Matt Damon (ca o curiozitate: li s-au alocat peste 600 de bodyguarzi!) a costat de cateva ori pe atat!

Dupa ceremonia de premiere, au avut loc o conferinta de presa a juriului si, apoi, una a premiantilor. L-am intrebat pe laureatul Premiului Nobel pentru literatura, Orhan Pamuk, ce i-a placut cel mai mult in filmul lui Mungiu: "Modul de a povesti, atat de esentializat, de economic...".


TEME UNIVERSALE. Linia povestirii la Mungiu seamana cu cea a unui desen de sculptor: are vigoare, simplitate, directete. Mai mult decat o "amintire din epoca de aur", mai mult decat un "thriller social" din epoca ceausista, bransat pe subiectul avortului interzis, filmul romanesc a cucerit Cannes-ul prin temele lui universale si mereu actuale: prietenia, dragostea, dreptul de a alege, puse in pagina cu stilul minimalist, dar clocotind de viata al autorului. Si cu o echipa de actori memorabili: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alex Potocean, Luminita Gheorghiu. Si cu un operator exceptional: Oleg Mutu.

Imediat dupa anuntarea palmaresului, intrebarea cea mai frecventa printre festivalisti era: "Cum se pronunta numele regizorului? Nu Munghiu?"). Chiar si conferinta de presa cu proaspatul laureat al Palme da€™Or-ului a inceput cu intrebarea: "Cum se pronunta numele dumneavoastra?".


PREMIUL NR. 60. E de prisos sa mai spun in ce masura Cristian Mungiu, prin acest premiu, i-a facut Romaniei si "imaginii" noastre in lume un imens serviciu! Intrebarea cea mai serioasa care se poate pune, in acest moment, ar suna astfel: AVEM O PALME da€™Or; CE FACEM CU EA? Ce e de facut pentru ca, in Romania, "basmul" sa continue si sa nu ne trezim ca, din diverse motive, mai trec inca 42 de ani pana la un nou premiu, cati au trecut din a€™65, de la "Padurea spanzuratilor"? Ar fi, poate, momentul ca investitia statului in cinema sa creasca? Ar fi, poate, cazul sa avem un mediu cinematografic mai relaxat financiar si mai generos cu debuturile? Ar fi, poate, necesar ca facerea unui film autohton sa nu mai frizeze aventura, financiar vorbind?... Mai ales ca, dincolo de bani, nu e deloc usor sa faci un film. Cel mai frumos a spus-o, pe scena, o tanara japoneza, Naomi Kawasse, castigatoarea Marelui Premiu (al doilea ca importanta dupa Palme da€™Or): "Sa faci film e la fel de greu cum e sa traiesti!".

Desi, dupa ce "am luat Palme da€™Or", am senzatia ca nici nu ne mai intereseaza prea mult restul Palmaresului, am sa spun doar ca nume mari (Kusturica, fratii Coen, Wong Kar Wai, Tarantino) au ramas complet pe dinafara. Premiul juriului, ex-aequo, a revenit mexicanului Carlos Reygadas si francezilor Marjane Satrapi si Vincent Paronnaud (pentru desenul animat "Persepolis", dedicat de autoare "tuturor iranienilor"). Premiul de interpretare feminina l-a cucerit o actrita coreeana, al carei nume n-o sa-l stiti pronunta corect niciodata: Jeon Do-yeon (o tanara cu o mare forta de a trai pe ecran stari extreme). Premiul de interpretare masculina a plecat in Rusia, la Konstantin Lavronenko, din "Izgonirea" lui Andrei Zviaguintsev. Premiul de regie: americanul Julian Schnabel, pentru "Scafandrul si fluturele". Premiul pentru scenariu: germanul de origine turca Fatih Akin, pentru "De cealalta parte". Si, in fine, un premiu in plus, al unei editii rotunde, numit "Premiul celei de-a 60-a aniversari", a fost acordat americanului Gus Van Sant (singurul fost laureat cu Palme da€™Or din palmares), pentru "Paranoid Park" (pe scena, presedintele juriului, Stephen Frears, i-a spus razand cand l-a felicitat: "Imi datorezi o cina!". Chiar ca i-o datoreaza!...).

Pentru noi, editia a 60-a a Cannes-ului ramane editia victoriei, a Palme da€™Or-ului, dar si a unui succes romanesc concertat: a fost si editia cu Premiul Fipresci (Mungiu) si cu Premiul sectiunii Un Certain Regard (Nemescu).
Pentru noi, a fost cea mai frumoasa editie din istorie!


Reactii internationale LIBERATION. "Juriul a dat dovada de un gust ireprosabil cand a decis sa-i acorde lui Mungiu Palme da€™Or. Acest premiu face oficial un secret cunoscut doar de cinefili: in cativa ani, Romania, care revine dintr-un spatiu politic in care imaginea era reglementata de putere, a devenit noul port al cinematografiei. In ultimii ani au aparut cineasti tineri interesati sa depuna marturie despre transformarile dureroase prin care trece societatea post-Ceausescu". THE NEW YORK TIMES. "Filmul lui Mungiu a fost extrem de laudat de critica din primul moment. Coplesitor si jucat stralucit, filmul prezinta o imagine austera a vietii in totalitarism. In cateva momente, pare un film de groaza. Printr-un meticulos control formal, dl Mungiu genereaza un suspans aproape de nesuportat si arata totodata, chiar in detalii concrete, consecintele avortului si ale interzicerii lui".

THE OBSERVER. "Succesul lui Mungiu transforma editia de anul acesta a festivalului intr-un triumf romanesc. Cu o zi inainte, un alt film din Romania a castigat premiul Un Certain Regard, cel al regretatului Cristian Nemescu. Mizand pe simplitate, lipsa de artificii, de sentimentalism si pe sobrietate, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" se inscrie in randul filmelor cu priza la realitate, la fel ca "Rosetta" sau "La€™enfant" ale fratilor Dardenne.



Distinctie prezidentialaPresedintele Traian Basescu a semnat un decret prin care se confera Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler regizorului Cristian Mungiu, conferit pentru "contributia sa, prin care s-a evidentiat ca exponent al tinerei generatii de regizori, la promovarea la nivel mondial a cinematografiei nationale". I s-a conferit post mortem Ordinul National "Pentru Merit" in grad de Cavaler regizorului Cristian Nemescu, pentru "contributia remarcabila la promovarea cinematografiei romanesti".

---

Despre autor: