"Astazi e ziua ta..."
"Va astept, eu nu ma grabesc..."


De 17 ani este in fruntea Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi. Ar face totul la fel, daca ar putea sa o ia de la capat, cu o singura exceptie: in timp de razboi sa nu fie prizonier. Maine, Marin Dragnea sarbatoreste 84 de ani.
"Timpul meu este ca la armata. De dimineata de la ora 9:00 si pana la ora 14:00 slujesc veteranii de razboi din toata tara. Am prezentat Parlamentului, Guvernului, Presedintiei o lege care a facilitat niste drepturi pentru veteranii de razboi si ne straduim in fiecare zi sa prinda viata aceasta lege. De asemenea, particip la diferite activitati ale asociatiilor noastre judetene.

Misiunea de presedinte al acestei asociatii mi-a fost incredintata acum 17 ani si este aceea de a face ca toti ostasii, de la soldat la general, care au luptat in primul si al doilea razboi mondial sa fie respectati, apreciati si, in final, sa li se acorde niste facilitati la batranete, asa cum a poruncit acum 105 ani Carol I cand s-a intalnit cu veteranii de razboi din Razboiul de Independenta.

Sunt nascut intr-o familie de tarani, harnici si buni romani. Parintii mei, dascalii si preotii comunei in care m-am nascut mi-au dat o educatie deosebita. De la 12 ani am fost imbracat militar, copil de trupa intr-un regiment de cavalerie in Bucuresti. Viata de militar este frumoasa, dar si dura. M-a calit faptul ca de la o varsta atat de frageda am slujit armata romana. Am fost bun, drept si generos cu subordonatii, i-am iubit, m-au iubit, m-au respectat pentru ca si eu ii respect pe ei.

Cea mai mare bucurie a vietii mele nu a fost atunci cand am devenit general, ci a fost atunci cand s-a terminat cel de-al doilea razboi mondial, 9 mai 1945. Aceasta zi am scris-o cu litere de aur in viata mea. Ca presedinte al Comitetului Olimpic roman, presedintele Consiliului national pentru Educatie Fizica si Sport am facut ca, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Moscova si Los Angeles, Romania sa se situeze printre primele 5 tari din lume, iar la Los Angeles sa cucereasca 20 de medalii de aur si 30 de argint si bronz. O foarte mare bucurie pentru mine este ca s-a nascut o stea a gimnasticii si a sportului romanesc, Nadia Comaneci. Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le pastrez este comandantul meu de regiment, Tautu Dumitru, care m-a ajutat atat pe mine, cat si pe ceilalti colegi de trupa sa invatam. Ca militar, nu m-a dezamagit nimeni, pentru ca in armata ordinul se executa, nu se discuta.

Imi doresc sa fiu sanatos, sa nu oblig pe nimeni sa se chinuiasca cu mine. Pe cei care m-au cunoscut ii asigur ca voi fi in continuare un ostas respectuos si receptiv la tot ce este frumos pentru Romania de azi, maine si poimaine. Va astept, eu nu ma grabesc..."