Adica pur si simplu nu am chef! Si n-am avut nici ieri si nici alaltaieri.
De ceva vreme nici macar conditionarile autoimpuse nu-si mai fac efectul. Fireste ca exista un pentru ce, insa a venit caldura si prea mare aglomeratia si unele ploi si n-am chef!
Am in minte o intamplare tare ok legata de "Undeva la mijloc" sau de cea de-a 8-a porunca din decalog:
Sa nu furi!
E totul in capatana mea, gata scris, dar n-am chef sa vreau. Nu astazi, nici maine, poate poimaine. Deocamdata nu mai vreau nici sa vreau si nici sa pot.
Nu am chef sa mimez istetimea, nici sa par dastept si nici sa mai zgandar orgolii cretine prin redactie.
Nu vreau sa am chef si e tare, tare bine sa faci ce vrei daca vrei.
Si daca nu... nu!
Nu vreau sa... nimic!
Nu vreau sa asez nimic in ordine. Vreau sa nu "trebuie" nimic si sunt norocos sa pot face asta.
Singurul lucru de care am chef
e sa dau cu tifla lui "TREBUIE" si sa iau la misto toate imperativele.
Imi place tare mult starea asta
in care gandurile nu se mai leaga in concret, ci bananaie de-aiurea fara nici o tinta. Uitasem cum e... si e tare bine.
Prea multe impuneri si n-am chef de ele, de nici una dintre ele.
Vreau doar sa-mi fie lene, merit asta!
Fireste ca zambesc cand scriu asta, imaginandu-mi moacele acre ale unora. E bine sa zambesti,
e uman.
Sa mai "trebuie" si la altii, eu am cam obosit si n-am chef de"trebuie".
Astazi pot renunta la tot ce n-am avut vreodata, si asta ma face sa
inteleg ca nu sunt tocmai un imbecil, desi... Am chef sa rad... acum nu trebuie sa nimic si ma pufneste rasul.
Ma joc numai, atat.
"Lenea e atributul oamenilor cu valoare!". Tare placut ma mangaie pe burta intelepciunea asta a lui Huxley. Azi mai mult ca oricand.
Sa mai "trebuie" si pe la prostanaci. Eu m-am calificat pentru starea de lene si e ok. Tare bine e sa te risipesti prin esentialele nimicuri ale zilei. Nimic nu mai e decisiv, nimic nu mai e imperios necesar, si asta nu pentru ca n-ar fi,
ci pentru ca eu n-am chef!
Mi-e lene!
Aveti grija de voi!