Puscariile preotilor

Ce se intampla cand un preot greseste pe linie profesionala? Conform regulamentului de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane, se convoaca un consistoriu si se hotaraste la ce manastire si pentru cat timp va fi transferat disciplinar preotul respectiv. Cu alte cuvinte, intra intr-o puscarie de preoti. Sunt locuri retrase, unde se ajunge greu, tocmai de aceea alese de episcopate. Rugaciuni, incepand cu ora 6.00, munca si iar rugaciune pana la ora 24.00. Acolo, preotul pedepsit nu are voie sa iasa din cuvantul egumenului, conducatorul manastirii, nu are dreptul la invoiri si nu primeste vizite decat cu aviz special - dar, spre deosebire de puscariile laice, sub nici o forma nu are voie sa primeasca pachete.
Ca orice societate, si cea religioasa crestina ortodoxa din Romania - fie sub forma de comunitate locala restransa, fie sub cea de Biserica teritoriala mai mare - nu poate evita aparitia unor incalcari ale ordinii si disciplinei bisericesti, precum si a unor neintelegeri si conflicte intre membrii ei sau intre acestia si autoritatea bisericeasca. Sfantul Sinod a prevazut in Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane infiintarea unor organe disciplinare si de judecata pentru clericii de mir, monahii, cantaretii bisericesti si ingrijitorii in functie. In baza acestei prevederi statutare, a luat fiinta, in anul 1949, Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane.
Abaterile si delictele disciplinare de care se fac vinovati clericii si ceilalti slujitori bisericesti atrag dupa sine sanctiuni bisericesti. Acestea sunt, dupa gravitatea lor, fie temporare (avertisment si dojana duhovniceasca, oprirea de la savarsirea partiala sau totala a lucrarilor sfinte pe un timp anumit, canonisirea la o manastire, pe timp determinat, sau transferarea), fie definitive (degradarea din rangurile bisericesti sau onorifice, destituirea din functie, depunerea sau pierderea dreptului de a savarsi cele sfinte, caterisirea, sau excluderea din monahism).
Organele indreptatite sa aplice pedepsele sunt ierarhul locului (chiriarhul) si consistoriile de judecata. Chiriarhul, adica episcopul, in baza unei anchete sau a unui raport al organelor administrative din subordine, poate aplica direct anumite pedepse disciplinare, in scopul indreptarii celui vinovat si al pastrarii ordinii si disciplinei in Biserica. Toate celelalte pedepse se aplica de catre consistoriile de judecata, adica tribunalele preotesti, in conditiile cuprinse in Regulamentul amintit.
Patru foruri de judecata
In Biserica Ortodoxa Romana sunt in vigoare, potrivit actualelor sale legiuiri bisericesti, patru instante disciplinare si de judecata bisericeasca. Primul este Consistoriul disciplinar protopopesc, care functioneaza in cadrul fiecarui protopopiat, fiind alcatuit dintr-un presedinte, doi membri clerici si un cantaret laic. In competenta sa intra aplanarea sau judecarea conflictelor dintre preoti si cantareti sau impacarea neintelegerilor dintre credinciosi si personalul bisericesc. Hotararile sale trebuie aprobate de chiriarh, iar in unele cazuri, cand nu se poate ajunge la o impacare, se face recurs la instanta eparhiala.
Consistoriul eparhial functioneaza pe langa fiecare eparhie. El este format din trei membri activi si doi supleanti, preoti cu cunostinte canonice si juridice, alesi de catre Adunarea Eparhiala pe termen de patru ani. Consistoriul judeca abaterile si delictele preotilor si diaconilor, precum si recursurile personalului bisericesc inferior impotriva hotararilor date de Consistoriile protopopesti. Hotararile sale sunt supuse aprobarii chiriarhului.
Consistoriul central bisericesc functioneaza pe langa Patriarhie, fiind alcatuit din cinci membri, care pot avea cate un supleant si un grefier. Toti membrii sunt preoti, cu calificare canonica si juridica bisericeasca superioara, avand o vechime de cel putin 15 ani in slujirea preoteasca. El este instanta de recurs pentru hotararile Consistoriilor eparhiale, cu exceptia celor prin care s-a aplicat pedeapsa caterisirii.
In fine, Sfantul Sinod este suprema instanta judiciara, alcatuita din: patriarh, ca presedinte - si toti mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii-vicari in functie, ca membri. Sfantul Sinod ii judeca pe membrii sai, cu competenta exclusiva in acest sens, conform sfintelor canoane, precum si orice recurs privind pedeapsa caterisirii (excludere din Biserica), aplicata de Consistoriile eparhiale.
Manastirile de penitenta
Ne oprim la canonisirea la o manastire de penitenta, pe timp determinat, a unui preot care a gresit de la cele sfinte, pentru ca are o aroma, sau o conotatie, care duce, oarecum, spre monahismul autohton medieval, in sensul sau militaresc (pentru cine a citit romanele romanesti de capa si spada).
Desigur, sunt cazuri rare, iar locul pentru savarsirea pedepsei este ales de episcop. De obicei sunt manastiri vechi, rupte de lume, unde vizitatorii sunt rari si ajung greu. Aproape fiecare episcopie are una sau doua asemenea manastiri speciale. Un exemplu este Manastirea Sf. Nicolae, zisa si Manastirea Balamuci, din apropierea localitatii Sitaru, judetul Ilfov. Acest asezamant, infiintat in 1627, are in proprietate 13 hectare, din care zece de teren arabil. Adica este de munca.
Alta manastire de acest fel este Manastirea Adormirii Maicii Domnului din Balaciu, judetul Ialomita, un asezamant monahal distrus de comunisti si refacut in 1990.
Rugaciune, munca si iar rugaciune
Cel care ajunge intr-o asemenea "puscarie de preoti" nu are o viata tocmai usoara.
Desteptarea este intotdeauna la ora 5.30, dupa care, la ora 6.00, incep slujba si rugaciunile timp de doua ore. Abia apoi vine micul dejun. Pana la pranz, canonisitul trebuie sa munceasca pentru manastire in locul indicat de egumen, conducatorul manastirii. Dupa masa de pranz urmeaza iarasi doua ore de slujba si rugaciune, apoi iar munca. Seara, inainte de cina, vine, desigur, rugaciunea. Dupa masa de seara urmeaza un moment de activitati intime, apoi somnul, segmentat, la ora 24.00, de rugaciunea de noapte.
Programul este usor diferit de la o manastire la alta, in sensul ca numarul orelor de rugaciune poate fi mai mare, in special noaptea. Spus mai direct, asta insemna ca pot fi treziti din somn pentru a se ruga. Cei care au facut armata stiu ce inseamna alarma pe timp de noapte...
Traditia ortodoxa spune ca un om, indiferent daca este cleric sau mirean, e mai aproape de Dumnezeu in stare de veghe decat in somn. Cel care poate invinge somnul se afla in stare de "trezvie", adica o fericire lucida si constanta. Aici se poate face o paralela cu legenda babiloniana a lui Ghilghames, care, speriat ca prietenul sau Enghidu a murit, a cerut zeilor reteta nemuririi. I s-a raspuns ca trebuie sa stea treaz timp de sapte zile si sapte nopti si va ajunge nemuritor. Ghilghames nu a reusit performanta, ratand astfel nemurirea.
Intre o saptamana si sase luni
Greselile pe care le face un preot pentru a fi trimis la o manastire de penitenta sunt lipsa repetata de la slujbe, cearta cu enoriasii, absenta repetata de la conferinte sau acte de indisciplina fata de forurile superioare.
Dupa anchetarea cazului si dupa judecata consistoriului, cel care a gresit este chemat la episcopie si este instiintat asupra canonisirii. I se indica locatia unde isi va ispasi pedeapsa si durata acesteia. In general, canonisirea la o manastire de penitenta dureaza intre o saptamana si sase luni. Daca greseala este foarte grava, pedeapsa intra intr-o alta categorie, mergand pana la excluderea din viata preoteasca.
Un regim extrem de drastic
Incercarile prin care trec preotii caterisiti in puscariile ce le-au fost alese au drept scop redisciplinarea celui ratacit in spiritul eticii crestine ortodoxe, printr-o viata simpla si plina de privatiuni.
Indiferent cat s-a rugat in cursul noptii, caterisitul trebuie sa se trezeasca a doua zi la ora 5.30 fara nici un fel de rabat.
In ceea ce priveste relatiile cu familia, preotul detasat disciplinar are voie sa primeasca vizite doar cu acordul egumenului, dar in limitele de timp stabilite de acesta, cam ca la puscarie. Spre deosebire de inchisorile laice, caterisitul nu are voie sa primeasca nici un pachet din afara. Dupa ispasirea pedepsei, egumenul face un raport catre episcop, unde detaliaza comportamentul in manastire pe timpul caterisirii celui pedepsit. Daca s-a comportat bine are sanse mari sa-si reprimeasca locul in parohia din care a plecat. Ca un ultim amanunt din regulamentul Bisericii Ortodoxe: toate abaterile se prescriu in termen de 3 sau 5 ani de la savarsirea lor, in functie de gravitatea acestora, daca nu sunt delicte in forma continuata. Intre timp, cel vizat nu are voie sa ocupe posturi de conducere in Biserica. Se excepteaza, totusi, de la aceasta regula urmatoarele delicte grave: apostasia, erezia, schisma, omorul si recasatorirea preotilor
si diaconilor.
"Sunt cazuri foarte rare"
ZIUA a stat de vorba cu purtatorul de cuvant al Partriarhiei Romane in legatura cu manastirile de penitenta. "Sunt cazuri foarte rare de abateri disciplinare de care se fac vinovati clericii si ceilalti slujitori bisericesti care sa atraga dupa sine sanctiunea de canonisire la o manastire pe timp determinat, conform regulamentului Bisericii Ortodoxe. Demersurile sunt complexe, iar deciziile se iau dupa o indelungata chibzuinta. Locatia este aleasa de catre episcopi si nu se poate spune cu exactitate despre un lacas de cult sau altul ca ar fi manastire de penitenta. Ca anumite manastiri au fost folosite mai des in acest scop, este altceva...", ne-a spus parintele Constatin Stoica (foto), purtatorul de cuvant al Patriarhiei.

---

Despre autor: