Asezamantul romanesc de la Ierihon are nevoie de sprijinul autoritatilor, dar mai ales al credinciosilor pentru a-si deschide portile pelerinilor. "Cu voia lui Dumnezeu, celui in Treime inchinat si slavit, s-a pus piatra de temelie
Asezamantul romanesc de la Ierihon are nevoie de sprijinul autoritatilor, dar mai ales al credinciosilor pentru a-si deschide portile pelerinilor. "Cu voia lui Dumnezeu, celui in Treime inchinat si slavit, s-a pus piatra de temelie a acestui Camin al Asezamantului romanesc pentru pelerinaj organizat, din orasul biblic Ierihon, in ziua de miercuri, 5 ianuarie 2000." Astfel glasuieste pisania inscrisa cu ocazia inceperii constructiei Asezamantului romanesc de la Ierihon. Printre cei care au poposit la poalele Muntelui Ispitirii pentru a binecuvanta noul locas s-au numarat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane - Prea Fericitul Teoctist, fostul presedinte Emil Constantinescu, reprezentantul presedintelui Palestinei - ministrul Saa€™Eb Erakat, inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane. DINCOLO DE GRANITA. "Orasul Ierihon se afla, din mai 1994, sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene", ne-a lamurit Gelu, ghidul si soferul nostru de la Ierusalim. Asadar, trebuia sa ne pregatim pentru controlul si privirile neincrezatoare ale granicerilor palestinieni. Dupa ce am trecut de "filtru" - tineri in uniforme militare, inarmati, si multa sarma ghimpata - am strabatut un drum prafuit pana la locul reportajului. "Asezamantul romanesc Ierihon" - scria cu litere romanesti la intrarea in cladire. Recunoasterea, in plin desert, a "ceva" de-acasa ne-a alungat oboseala si ne-a inveselit ziua ploioasa. "Nu sunt bani!" Obisnuita cu grupurile de pelerini, maica Doroteea ne intampina zambitoare si isi incepe "ascultarea" de ghid: "Este prima biserica romaneasca ridicata la Locurile Sfinte in ultimii saizeci de ani." Incantata sa ne arate ce s-a realizat in opt ani de truda (caci santierul s-a deschis in 1999, dupa obtinerea tuturor autorizatiilor din partea Autoritatii Palestiniene), maica face primul popas la capela, unde pictura in fresca - opera pictorilor Ioan si Daniela Moldovan - uimeste prin culori si detalii. Ne privesc de pe pereti Sfantul Stefan cel Mare si Voievodul Mihai Viteazul. Pasim cu grija pe mozaicul de pe pardoseala, acoperit cu o foita de aur. "Si iconostasul e gata, ne spune maica Doroteea, mai trebuie doar adus si instalat". Parasim biserica inalta pentru a patrunde intr-un adevarat labirint: camere pentru pelerini, camere pentru fetele bisericesti, chilii pentru calugarii si maicile din tara ce slujesc la Locurile Sfinte, o sala de conferinte, receptia, o incapatoare sala de mese... Cu exceptia camerelor pentru pelerini - pregatite pentru a-si primi oaspetii - restul cladirii si al anexelor este inca in stadiul de santier. Lucrul e ingreunat, in principal de lipsa banilor cu care trebuie platite materialele de constructie, finisajele, dar si muncitorii. Cei putini aflati la munca s-au ferit de reportofon si de obiectivul aparatului foto, grijulii cu pastrarea locului de munca. Insa de-a lungul anilor, muncitorii care au lucrat pe santier au fost romani. Ei au sculptat piatra adusa de la Hebron si Bethleem, ei au ridicat schelele, au indurat caldura de peste 50 de grade... "Nu sunt bani suficienti pentru finalizarea lucrarilor, ofteaza maica, insa cat putem, ii primim si ii omenim pe toti cei care ne trec pragul. Din pacate, lumea se asteapta sa gaseasca aici conditii de hotel. La Ierihon suntem doua maici, si e foarte greu, mai ales cand vin grupuri mari de pelerini." Chiar cu o zi inaintea sosirii noastre fusese condus un grup de 35 de persoane si urma sa vina altul de 50. "Pelerini vin, dar din nefericire nu foarte multi romani, mai spune maica Doroteea. Ierihonul este ocolit de grupuri pe motiv ca face parte din teritoriile palestiniene, si de aceea e considerat o zona periculoasa. Dar nu este asa. In plus, mai este ocolit si de grupurile cu ghizi evrei, evreii neavand permisiunea de a intra in acest teritoriu. Numai daca turistii sau pelerinii stiu de asezamantul romanesc, cer din tara sa fie inclus in traseul lor." O MANA DE AJUTOR. La Locurile Sfinte, Romania nu are decat Reprezentanta BOR de la Ierusalim, o fosta manastire la Iordan si acest asezamant. Niciodata nu e timpul pierdut sa intindem o mana de ajutor celei la care apelam atunci cand ne este cel mai greu - Biserica lui Hristos. Iar asezamantul de la Ierihon este un loc si un proiect pentru care donatiile tuturor romanilor sau credinciosilor din orice colt de lume ar fi binevenite. "Binecuvantat fie acest - cel mai frumos dar - care se face acum poporului roman!", se incheie pisania de pe zidurile Asezamantului. "Edenul" Ierihonului, cel mai vechi oras Orasul Ierihon a fost primul oras canaait ocupat de poporul ales dupa intoarcerea sa din robia egipteana. Datorita vegetatiei sale luxuriante, desi este o oaza in desert, a fost supranumit "orasul palmierilor", "gradina Domnului", "Eden". Primii vizitatori ai Ierihonului au fost nomazii (anul 12000 i.e.n.). De atunci, Ierihonul a primit marca mai multor civilizatii (a faraonilor, asiriana, babiloniana, romana si elenistica). Imparatul roman Marc Aureliu a amenajat oaza in cinstea Cleopatrei. La dezvoltarea economica a zonei au contribuit si imparatul Irod, dar si hasmonienii - arhitectii sistemului de irigatii. Azi, orasul traieste din exportul de fructe si legume, toata lumea incurajandu-te sa cumperi de aici "cele mai curate trufandale". Fara E-uri!
Despre autor:
