Fiindca ii e client vechi, Felix Tataru i-a cerut lui Traian Basescu un onorariu „decent" pentru referendum. Agentia GMP, condusa de Tataru, a avut pentru campania "NU" un buget de 550.000 de euro, din care 100.000 i-a dat Traian Basescu, iar 450.000 PD.

A fost campania asta mai dificila decit cea din 2004?

Intr-un fel, da, a avut niste particularitati, n-as putea spune ca a fost mai dificila si asta deoarece concurentii nostri ne-au usurat misiunea. Au facut atit de multe greseli, avem un agent electoral foarte bun numit Ion Iliescu si altul, Dan Voiculescu. Daca nu erau ei, ne-ar fi fost mult mai greu. Dar ei au creat atita antipatie... Citat: „Minerii au dat dovada de civism cind au venit in Bucuresti" - Ion Iliescu, saptamina trecuta. Cred ca toata Romania care a vazut s-a hotarit.

In afisele electorale din 2004, Traian Basescu semana mai mult cu un capitan de vas: era mai brut, mai neprelucrat, mai spontan. Acum a fost mult mai asezat, mai cuminte.

Am avut misiuni foarte diferite. Atunci trebuia sa motivam foarte mult si sa cream bazin electoral pentru el, ca presedinte, si sa fructificam capitalul electoral pe care el incepuse sa-l aiba o data cu primaria, pe anumite valori, pe un anumit stil. Cu oranj, cu ardei iute, cu atitudinea lui - „Sa traiti bine!". In cazul asta, nu mai era vorba de acelasi lucru. Cei care erau cu Basescu acum veneau si-l votau. Punct. Nu ne adresam lor. Chiar poate am dezamagit putin. M-au si intrebat: „Dar unde e ardeiul iute? Unde e portocaliul? De ce n-a mai fost asa?". Pentru ca am avut un alt obiectiv. Ne-am adresat acelor oameni care erau la mijloc, nici pro, nici contra, dezamagiti cumva de tot ce se intimpla in Romania. Strategia noastra a mers pe victimizarea presedintelui: „Dom’le, se face o nedreptate!".

Luni, la sediul GMP s-a sarbatorit victoria la referendum, faptul ca la Ad’Or au iesit „The Gold Agency of the Year" si ziua de nume a lui Felix Tataru (foto), pe care il cheama si Constantin. Cine i-a ales camasile?

E doar una. Eu l-am vazut in Piata Constitutiei cu camasa aia, mi-a placut si i-am zis sa vina cu ea. Nu stiu cum s-a intimplat, dar la studio i-a cazut nasturele si cei de acolo nu au avut decit ata neagra, l-au cusut si am zis: „Lasati, ca rezolvam noi in computer" si am uitat. Unele (n.r. - afise) au iesit cu ata neagra.

De unde vin luptatorii din „Guerilla digitala", unde lucreaza?

De peste tot, unii dintre ei vin si de peste Ocean. Din industria de publicitate m-au sunat multi si mi-au spus: „Vreau sa fac ceva pentru presedinte". Le-am zis: „Intra pe Guerilla digitala". Dupa cistigarea referendumului, presedintele s-a dus in Piata Universitatii, iar apoi la Ad’Or, unde le-a multumit celor care au participat la „Guerilla digitala".

Au fost si din GMP?

Nu. Nu stiu, or fi fost si au depus ei acolo. Ca pe majoritatea nu-i stii cine sint, depun anonim. Au trimis mail de pe Yahoo!, de pe cine stie unde.

Pentru ca Traian Basescu era presedinte la momentul campaniei, e de presupus ca nu avea bani sa si-o finanteze. Ati facut-o mai mult pe ochi frumosi?

Cind am facut fee-ul impreuna cu colegii mei am tinut cont de faptul ca lucram de atitia ani, am tinut cont de faptul ca nu o sa fie o campanie atit de complexa, cum a fost alta data, si a fost un fee decent pentru ambele parti, care de altfel a si fost platit. Noi am avut un contract cu el si un contract cu PD. Si deja contractul cu el s-a achitat, aproape 100.000 de euro, si din cel cu PD, vreo 450.000 de euro, mai au o factura de plata. Au fost foarte seriosi. Nu din campanii electorale, care se intimpla o data la nu stiu citi ani, traieste GMP-ul.

Cum gestionati un portofoliu atit de divers, lucrati si pentru „Adevarul", si pentru Traian Basescu, ati lucrat si pentru Bucovina...

Ati zis foarte bine. Lucrez pentru „Adevarul", pentru Bucovina si pentru Traian Basescu. Eu sint convins si stiu ca Traian Basescu bea apa Bucovina si, din cind in cind, citeste si „Adevarul", care e problema? Nu lucrez pentru Patriciu si Hayssam. Oricum, nu mai lucrez pentru Hayssam de foarte multi ani si n-am lucrat pentru el, am lucrat pentru brandul Bucovina, care este unul dintre cele mai frumoase branduri care exista in Romania. Iar pentru „Adevarul", la fel, nici n-am avut vreo treaba cu Patriciu. Corneteanu, echipa de acolo ne-au chemat la pitch, au fost si alte agentii, am cistigat, am facut-o. Care e problema? Daca ar fi sa aleg intre Patriciu, sa-si faca el campanie, cum a fost cazul in 2004, cind emisari de-ai domnului Nastase ne-au curtat ca sa lucram pentru el, e cu totul altceva. Nu cred ca voi lucra pentru un alt candidat la presedintie in afara de Traian Basescu.

Ati avut succes cu campania pentru Gabriel Resources. N-aveti o stringere de inima...

Aoleu, o luna n-am putut sa dorm noaptea. Prima data am spus nu. Nu ma intereseaza acest subiect, aveam o aversiune fata de Rosia Montana, clar. Si de la Ambasada Canadei ne-au sunat atunci si ne-au zis: „Haideti, intilniti-va cu oamenii". Mi-a fost jena sa-l refuz pe omul de la ambasada, ne-am intilnit, si, in zece minute, m-au pus pe ginduri. Ca stiam o singura varianta: „Dom’le, e ceva nasol, cu care nu vrei sa ai de-a face". Am cerut doua saptamini de gindire, dar am aruncat-o asa, la oha, ca sa nu creada ca nu ma gindesc. Si ma duc seara acasa, vorbesc cu nevasta-mea si ea ma ia: „Aoleu, aia!". Si am zis: „Ma, da’ de ce toata lumea trage in astia, parca e cineva care orchestreaza ca toata lumea sa traga in astia?". Am inceput sa devin curios, m-am dus acolo pe neve sa vad ce e, saracie lucie, m-am intors. Am inceput sa pun intrebari, dupa doua saptamini am mai cerut inca doua saptamini de gindire. I-am luat la intrebari, i-am pus sa promita ca nu darima nici o biserica. Mi-am dat seama ca, de fapt, eram cu totii si sintem victimele oponentilor acestui proiect, care au facut o campanie de PR atit de bine orchestrata si atit de umpluta cu venin si interes. Dupa ce ma intilnisem si cu oameni din ONG-uri, si cu oameni din presa, si cu fosti angajati, mi-am dat seama ca e o mare provocare. Eu sumarizez simplist problema Rosiei Montane asa: „Tai padurea ca sa faci autostrada?" Simplu. Despre asta e vorba. Vrei ca oamenii de la Rosia Montana sa traiasca mai bine? E un pret de platit. Noi ne batem joc de tara asta cu o obstinatie incredibila si ne apuca dragostea de un loc care s-ar polua. Atita ipocrizie n-am vazut.

E cineva pentru care nu ati lucra niciodata?

N-as lucra cu companii de tutun.

Armele Guerillei digitale le puteti vedea pe www.cotidianul.ro/select