Jean Padureanu conduce Gloria Bistrita de 43 de ani, perioada in care a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din fotbalul nostru.

Aproape o jumatate de secol ca sef la Bistrita si o incredibila aura de autoritate intr-o tara in care se invirte lume diversa, de la fosti generali de securitate la multimilionari rapace. Performante intr-un oras nu foarte bogat, legende care acopera personajul real si il deformeaza. Este vorba despre Jean Padureanu, presedintele Gloriei, un oltean „naturalizat" ardelean care domina fotbalul romanesc de citeva decenii.

„Am ajuns aici pe 1 august 1958 venind de la Bucuresti, dintr-un oras incins si prafuit. Cind am coborit in gara era asa de bine si de racoare, incit m-am jurat ca nu mai plec niciodata", povesteste Padureanu. Jucind la Gloria, Padureanu a mai gasit un aliat in afara de Celsius: lumea nu fluiera la stadion, indiferent de rezultat. Cu el presedinte, clubul a urcat pina in Divizia A, promovarea avind o istorie ciudata. Intrarea in prima liga s-a petrecut dupa noua ani consecutivi de cuibarire comoda si profitabila pe locul doi in Divizia B, cind Gloria a controlat promovarile cu ochi de scouter si cu o eficienta de contabil-sef. Jean Padureanu are alta varianta: „Nu aveam cum sa promovam, pentru ca nu erau bani in judet. Pe vremea lui Ceausescu actiona legea planica proportionala si Bistrita nu prea avea de cistigat. Aveam bani sa traim pentru ca un prim-secretar ne-a permis sa avem o cofetarie la club prin care vindeam toata cafeaua judetului".

Epoca moderna si contemporana a „domniei" lui Jean Padureanu a continuat si dupa 1990. Influenta lui extraordinara asupra conducatorilor, arbitrilor si fotbalistilor s-a perpetuat, in pofida faptului ca in fotbal au intrat oameni cu multi bani, obisnuiti sa domine si sa conduca in propriile afaceri. „Atasat de munca, cinstit, sa nu fie rautacios si sa il mai ajute si capul", face presedintele Gloriei portretul presedintelui de succes. Sub figura bonoma si vorba domoala se ascunde un luptator teribil care loveste cu armele in teaca de catifea: „O sa vezi ca o sa vina vremea, foarte curind, ca si despre ziaristi sa apara lucruri de genul celor pe care le scriu ei. Si noi stim amanunte despre viata lor, nu numai ei despre a noastra".

Jean Padureanu recunoaste tacit relele care i se pun in circa, dar crede ca e mai important sa se vorbeasca despre prezent. „Oamenii destepti se adapteaza. Daca nu, dispari. Eu nu am cumparat niciodata meciuri, pentru ca, daca as fi avut bani, nu i-as fi dat niciodata altora", caracterizeaza el epoca blaturilor. Apropo de bani, dupa o viata in primul rind al unei meserii extrem de banoase, spune ca singura lui avere sint cele 300 de milioane pe care le-a pus deoparte din pensie. „Am un apartament, am mincat mereu ce am vrut si m-am imbracat bine", zice Padureanu. Cel mai mult conteaza pentru el salutul oamenilor de pe strada, in orasul lui adoptiv, si cele patru pagini de incurajari ale bistritenilor publicate de un ziar local in urma cu aproape doua luni, cind a avut o criza de inima care l-a trimis la analize, la Fundeni.

Cum se licentiaza cluburile de fotbal in Romania, pe www.cotidianul.ro/select