"Sado-maso blues bar" - Teatrul Foarte Mic

Risipa de fantezie si talent
E trist cand constati o explozie de fantezie, talent regizoral si actoricesc, investite pentru a ilustra un text caznit, fragil ca substanta si mesaj. "Sado-maso blues bar" este un spectacol inventiv, original ca expresie teatrala, dar fara suport dramaturgic.
Teatrul Foarte Mic, care in curand isi va inchide portile pentru ca intra in consolidare cladirea, a gazduit un generos proiect pentru sprijinirea afirmarii tinerilor creatori din teatru. "Sado-maso blues bar" face parte din acest proiect, readucand in atentie pe Gianina Carbunariu, o personalitate activa si valoroasa a tinerei generatii de creatori. De la examenul de absolvire al sectiei de regie de la UNATC, cu "Ma cheama Isbor. Sunt o leoaica", a atras atentia asupra sa prin coerenta unei viziuni regizorale originale. Au urmat apoi "Stop the Tempo" la Teatrul Luni si "mady-baby.edu" la Teatrul Foarte Mic, spectacole moderne ca expresie teatrala, Gianina Carbunariu fiind si autoarea textelor. Astfel, tanara regizoare s-a afirmat si ca dramaturg, cu reale capacitati, preocupat de problemele generatiei sale, dezbatute direct,
in limbajul specific celor ce se cred "cool". Asa a inceput si drumul Gianinei Carbunariu in plan international. Este printre foarte putinii dramaturgi autohtoni ale caror piese se joaca in Germania, Franta, Irlanda, cu succes. Gianina Carbunariu s-a dedicat teatrului independent fiind o personalitate complexa, regizor si dramaturg deopotriva, inzestrata cu o forta creatoare aparte. Tocmai de aceea este surprinzator de ce a ales pentru a regiza "piesa" Mariei Manolescu, "Sado-maso blues bar", un text minor, vulgar, lipsit de miza, taman pe "ala" cu pretentii de a fi apropiat "trend"-ului ce intrebuinteaza pretexte erotice ca sa castige publicul. "Am citit odata pe un site de gen: Accept numai romani foarte supusi si umili care sunt in stare sa plece capul in fata mea si sa imi execute poruncile fara dreptul de a comenta. Cam despre asta e vorba", spune Maria Manolescu referitor la "inspiratia" ce a condus-o a scrie acest text. Dansa incearca sa prezinte prin Sa si Ma, degringolada existentiala a doi tineri ratati, nefericiti, care isi cauta un drum in viata pentru a castiga cat mai multi bani. Ma e un baiat de bani gata, caruia tatal i-a facut cadou o supermasina, iar el provoaca un accident in care isi ucide parintele. Face puscarie, sufera dupa iubita sa, Masa, si incearca alaturi de prietenul sau, Sa, sa incropeasca o afacere cu un bar "sado-maso". Acesta ar putea fi firul actiunii, numai ca derularea ei este haotica, amintirilor li se dedica numeroase scene, strecurate fara sens si lipsite de consisteta dramatica. Sunt invocate o sumedenie de personaje din viata lui Ma, atribuite interpretarii lui Sa, totul fiind pigmentat cu o replica vulgara. Autoarea incearca sa atace superficial, o sumedenie de probleme actuale ale tinerilor, fara a propune si o atitudine fata de ele.
Textul prinde viata intr-o exuberanta viziune regizorala, Gianina Carbunariu colorand atractiv, cu originalitate, vizualizarea sa. Alege sala de expozitii a Teatrului Foarte Mic, foloseste un spatiu de joc etajat cu vitrina luata drept fundal, luand drept partener la actiune strada si trecatorii. Evident ca unii trec si nu acorda nici o atentie la ce se petrece dupa geamul vitrinei, iar altii comenteaza surprinsi de ce vad, inscrisuri, papusi gonflabile sau jocul personajelor ajunse in strada. Aceasta nebunie desfasurata de cei doi care vor sa-si puna in functiune "barul sado-maso" are un haz amar dezvoltat prin viziunea regizorala, inexistent insa, in replica. Scenograful Andu Dumitrescu va mobila spatiul de joc conceput de el, cu papusi gonflabile si alte obiecte specifice unui "sex shop", ce vor fi intrebuintate cu fantezie de regie. In fiecare moment, regia surprinde prin folosirea miscarii scenice (autoare Carmen Cotofana), prin inscrisurile si desenele inserate pe geamul vitrinei. Spectatorii se amuza copios si uita de nefericitul destin al celor doua personaje. Regizoarea conduce admirabil si distributia, bine aleasa. Lui Virgil Aioanei ii revin a interpreta o sumedenie de personaje, pe care reuseste sa le caracterizeze in esenta, credibil pe fiecare, in doar cateva minute, cat le sunt dedicate implicarii lor in spectacol. Prestatia sa actoriceasca este remarcabila. Cu minutiozitate il defineste pe tanarul iesit din puscarie, Rolando Matsangos, subliniind efectele experientelor care au schimbat personajului cursul vietii. In final, va aparea si colegul de puscarie al lui Ma, caruia Adrian Anghel ii creioneaza un portret amuzant, speculandu-i handicapurile psihice.
"Sado-maso blues bar" ramane un reusit experiment regizoral, sustinut de o echipa de actori deosebiti. Numai ca forta lor creatoare se risipeste pe un text confuz, subred in desenul personajelor si conflictului. Pacat de aportul creator al interpretilor depus pentru salvarea unei propuneri dramaturgice minore. z

De fapt, e o piesa despre sado-masochismul ala trist si nepicant de zi cu zi. ala din ipostazele noastre de prieteni, iubiti, colegi si conationali"

Maria Manolescu
Gianina Carbunariu, un regizor si un dramaturg
apreciat al tinerei generatii de creatori

---

Despre autor: