Ma uit cu jumatate de privire la reluarea emisiunii Garantat 100%" a lui Catalin Stefanescu de la TVR 1. E invitat sculptorul Stefan Caltia. Deapana amintiri din copilaria sa, inceputa in Romania precomunista, si deplinge dezastrul pe care a inceput sa-l resimta cu intensitate inca din tinerete. Ca de fiecare data, astfel de nostalgii imi declanseaza o anume dispozitie pentru istoria contrafactuala. Acel cum ar fi fost daca?" e un fel de glanda interna a constiintei, a carei secretie se declanseaza atunci cind sintem stirniti de amintirile altcuiva. Dl Caltia adusese la emisiune citeva foi matricole stravechi in care erau trecute notele si observatiile unor dascali de demult despre elevii lor. Era fermecator aerul lor arhaic, nuanta de sinceritate calda a acelei semantici desuete, mirosul de hirtie veche, de obiect de muzeu al educatiei. Intr-una dintre fise, a unei fetite, pare-mi-se ca Valeria era numele ei, un profesor isi notase parerea. Cam proasta! Estimase ca ar fi fost bine ca Valeria sa se intoarca in mediul de provenienta". Asta desi, in rubrica alaturata, parintii scrisesera ca-si trimisesera fata la scoala ca sa devina doamna". Discutia despre Valeria n-a mai continuat in studio, dar eu am ramas gindindu-ma asa... inertial. Oare Valeria, cea considerata prostuta de dascalul ei, n-a ajuns pina la urma o doamna? Poate a plecat la oras, s-a incris in UTM si a devenit o tovarasa de nadejde. Adica tot un fel de doamna, nu?