Unul dintre rezultatele trist amuzante ale referendumului a fost evidenta ca, odata stabiliti castigatorii si pierzatorii confruntarii, nici unii nici altii nu stiau ce sa faca in continuare. Liderii celor doua tabere au uitat sa se pregateasca pentru pasul imediat urmator, in cele doua variante posibile – castigarea sau pierderea votului. Ca urmare, in orele si zilele care au urmat anuntarii rezultatului, intreaga clasa politica romaneasca, in frunte cu presedintele reconfirmat, au oferit un ingrijorator spectacol de confuzie, deruta si improvizatie. Sa nu uitam ca ei sunt banuiti ca vor conduce tara si in continuare.
Nu ma asteptam ca, imediat dupa anuntarea victoriei sale categorice la referendum, Traian Basescu sa se rataceasca in problematica descentralizarii invatamantului pre-universitar. Ca si cum electoratul a fost chemat sa aleaga intre cine va numi directorii de licee. Iar cateva ore mai tarziu sa isi ia angajamentul de a prezenta trimestrial manifestantilor din Piata Universitatii un raport cu privire la starea natiunii. Merita mentionat ca starea natiunii nu se schimba trimestrial si ca mesajul presedintelui „tuturor romanilor" ar fi mai adecvat adresat intregii populatii, prin intermediul parlamentului, asa cum prevede Constitutia.
Nu ma asteptam ca un vicepresedinte al PNL si membru al Guvernului sa propuna abandonarea guvernarii la doar 40 de zile de la investire. Sau ca politicieni considerati lucizi sa adopte brusc ideea ciudata de a pune in aceeasi oala un partid super-organizat, dar fara identitate politica (PD), o dizidenta liberala (PLD), un partid care exista deocamdata doar in sondaje (PNG) si un partid care nu exista decat pe hartie (UPCS), al carui nume nici macar Traian Basescu, liderul acestui ghiveci politic, nu si-l aminteste.
Cel mai remarcabil rezultat al referendumului din 19 mai, care depaseste in importanta faptul ca Traian Basescu revine la Palatul Cotroceni, consta in dezvaluirea derutei ambelor tabere in fata perspectivei de a reveni la viata politica normala. Nici Traian Basescu si sustinatorii sai, nici „partida anti-prezidentiala" nu au fost si nu sunt pregatiti pentru o viata politica normala, adica pentru guvernarea tarii. Daca e ceva rau care s-a intamplat in politica romaneasca dupa alegerile din 2004 este tocmai aceasta renuntare la normalitate, inlocuita de rafuieli politice, „solutii imorale" si batalii electorale inutile.
In raport cu viata unei societati, suspendarea presedintelui si referendumul pentru demiterea sa sunt evenimente minore cata vreme ele sunt doar o simpla confruntare pentru putere intre grupuri politice fara identitate. Pentru soarta multor politicieni el este, insa, o decizie cruciala. In consecinta, politicienii s-au straduit, cu mijloacele demagogiei si ale marketingului, sa isterizeze electoratul, atragandu-l intr-o batalie inutila pentru el, dar importanta pentru cum se imparte puterea intre membrii clasei politice, inclusiv presedintele Traian Basescu, si clientii lor. Electoratul a facut dovada unui profund bun simt si a unei culturi politice ridicate tratand problema la adevarata ei valoare. Oamenii de afaceri si-au vazut de afaceri, salariatii si-au vazut de slujbe, mamele si-au ingrijit copii, elevii au tremurat la tezele cu subiect unic, iar pensionarii au facut cozi la putinele farmacii care mai vand medicamente compensate. Viata cotidiana s-a desfasurat normal, inflatia a atins cote sub cele prognozate de BNR, deficitul comercial a continuat sa creasca, creditele au continuat sa se relaxeze, investitiile straine au continuat sa vina, cursul de schimb ramane previ-zibil, cursa auto de la Bucuresti a avut loc, in Rusia, reprezentantii UE s-au intalnit cu presedintele Putin, iar transportul de gaz din Asia catre Europa se va face fara participarea Romaniei.
Pe 19 mai a plouat, o mare parte din sateni si-au vazut de treburi, si cea mai mare parte a orasenilor s-au distrat in weekend, toti ignorand melodrama politica care nu ii privea. Daca sondajele facute la iesirea de la vot sunt corecte si fiecare al treilea votant a fost un tanar pana in 30 de ani – cea mai volatila si mai putin implicata politic categorie de electorat – atunci avem un diagnostic foarte clar pus de populatie marii probleme a politicienilor: in primul rand, un spectacol! Finala Eurovision i-a implicat la fel de mult si cam pe aceiasi. Doar politicienilor, militantilor civili, ziaristilor si unor „analisti" li s-a parut ca lumea se termina si reincepe pe 19 mai. Toti la un loc reprezinta 0,01% din populatie si peste 40% din „discursul public" (restul este detinut de muzica si vedete sport si tv, jocuri pe computer, comunicatii de afaceri etc.).
Partea amuzanta este insa completata de o parte trista. Aceasta elita politica, care ii cuprinde pe presedintele Traian Basescu, partidele parlamentare, mai putin parlamentare si deloc parlamentare si echipele lor de propaganda, indiferent de tabara, este prea putin pregatita sa conduca Romania intr-un moment foarte critic al istoriei ei: trecerea de la reforma la dezvoltare. Din pacate, preocupati exclusiv de intriga politica si de discursul demagogic, ei toti au inlocuit viziunea despre viitorul tarii, cu viziunea despre viitorul lor. Avem aici o reciprocitate, caci asa cum populatiei nu-i pasa de viitorul politicienilor (ceea ce este normal), nici politicienilor nu le pasa de viitorul populatiei (ceea ce este anormal). Rezultatul este ca, dupa referendum, fiecare politician a interpretat rezultatul in felul sau. Pentru Traian Basescu el inseamna mana libera pentru aplicarea unui amestec greu digerabil de „democratie populara", procese anticoruptie, spionaj intern, scandal extern, numirea profesorilor de catre autoritatile locale si impartirea curentului produs de hidrocentrale, daca nu se razgandeste. Pentru Stolojan, inseamna sustinerea sa la functia de prim ministru; dar deocamdata liderii PD inteleg ca inseamna revenirea lor la guvernare in pozitii mai bune decat in 2005. Pentru Becali este un semn de la Dumnezeu ca inca nu i-a venit randul. Pentru liderii PSD este un semn in favoarea unei noi rafuieli interne, iar pentru UDMR este o confirmare ca nu e bine sa se amestece in certurile romanilor. Intelectualii de dreapta il sarbatoresc ca pe momentul in care vor putea, in sfarsit, sa se rafuiasca cu imaginarii lor adversari fosti si neo comunisti, iar jurnalistii independenti il saluta ca pe o perioada de scenarii fanteziste, numai bune de prima pagina.
Eu cred ca electoratul, cu sau fara steaguri gaurite, a spus: „Mergeti unde v-am pus in alegerile din 2004 si guvernati o tara"
Asa cum era de asteptat, agentiile internationale de rating au fost primele care au observat ca politicienii nu au inteles acest mesaj al electoratului. Si pregatesc nota de plata.