- Cristian Mungiu, care este atmosfera la Cannes? Cum ati fost primiti in festival dupa vizionarea filmului tau "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"?
- Suntem spre finalul festivalului, si din niste outsideri completi suntem considerati inca favoritii principali la Palme d’Or. Si, indiferent daca lucrul asta o sa se intample sau nu, e foarte placut pentru noi sa traim asa ceva, iar sansele de a primi un premiu sunt mari, desi poate fi si altul decat Palme d’Or. Suntem primiti cu foarte multa atentie si oamenii se bucura foarte tare cand ne cunosc, dupa ce afla ca noi am facut filmul romanesc, suntem recunoscuti si ne felicita.
- Aveti emotii? Sperati sa castigati Palme d’Or-ul?
- Speram sa castigam un premiu, pentru ca, in buna masura, filmul e considerat surpriza festivalului, si este un flux de simpatie foarte pozitiv. Suntem pe primul loc in preferintele presei de aici si ale presei care acorda Premiul FIPRESCI, si acest lucru sper sa conteze. Nu stiu daca pentru Palme d’Or, nu pot sa apreciez, mai sunt multe pelicule in competitie, dar speram sa castigam un trofeu. Si avem emotii, dar suntem calmi, pentru ca, din punctul nostru de vedere, e limpede ca am facut un film bun.
- Ati fost primiti foarte bine si de spectatori, si de critica, si ati avut articole laudative inclusiv in "The New York Times". Esti multumit de reactii?
- Sigur ca sunt multumit. Reactia presei este una unanima, si ea genereaza niste lucruri concrete, si anume o foarte buna vanzare a productiei. Filmul a fost vandut in teritorii "mari", cum ar fi Franta, Spania, Italia, Argentina, Columbia, Coreea, si aceste lucruri sunt stabilite indiferent de premiu. Exista, cum am mai spus, un fel de unanimitate in apreciere, care este foarte, foarte placuta.
- Care ti s-a parut cea mai interesnata reactie a unui spectator dupa proiectie?
- Au fost mai multe, n-am intentionat deloc, dar "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost aspru pentru spectatori, sau receptionat ca atare, astfel incat la premiera am facut o "victima": unei spectatoare i s-a facut rau si a fost chemata Salvarea. Acum se simte bine, dar
ne-a transmis ca a fost ceva impresionant… Pentru mine acum sunt foarte importante aprecierile jurnalistelor cu care am vorbit, care au fost surprinse de faptul ca un barbat a putut sa faca un film pe un subiect feminin, ca si cum n-ar fi fost vorba despre un barbat.
- Tema peliculei tale este una foarte sensibila, avortul. Cum ai "imbracat-o" artistic?
- Tema nu este avortul, nu am o tema. Am facut un film despre oameni, despre niste fete care traiesc o zi din viata, si partea buna este ca, vorbind cu presa, pentru fiecare jurnalist tema este altceva: si avortul, si ultimii ani de comunism, dar este destul de complex astfel incat sa poata fi vazut, de exemplu, ca un film despre solidaritate, despre decizii in viata si despre consecintele lor. Ma bucura foarte tare tipul asta de complexitate in modul in care este receptat, si faptul ca sunt multe nivele artistice care se percep ca atare.
- Cum ai ales-o pe Anamaria Marinca pentru rolul principal?
- I-am dat un telefon la Londra sa vina in Romania, si, dupa ce a citit doua pagini de text, mi-am dat seama ca are exact acea sinceritate necesara pentru personajul pe care-l cautam eu.
- Dintre atatea personalitati aflate in aceste zile pe Croisette cu cine v-ati imprietenit?
- Aici toata lumea e foarte draguta cu noi. Am primit o rugaminte de la Juliette Binoche, care n-a putut participa la premiera si ne-a transmis ca vrea sa-l vada, ne-a felicitat Pedro Almodovar, care, chiar daca n-ajunsese sa il vada, a fost foarte generos in aprecieri, dar, in general, noi insine suntem priviti ca niste favoriti aici, si asta ne face cea mai mare placere. Intr-o seara, am participat la o proiectie si petrecerea organizata de Gilles Jacob, cu 33 de mari regizori ai momentului, si ne-am intalnit cu Jim Jarmusch, cu Almodovar, cu fratii Coen, fratii Dardenne, foarte multi alti cineasti pe care ii admir.
- Care este relatia posibila intre "Occident" si "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"?
- Cea mai prezenta coordonata comuna a lor este ca le-am facut eu, altfel, ca stil, sunt cu totul diferite, desi exista in amandoua un simt al umorului comun.
- S-a scris ca ati participat la multe party-uri. Aveti timp sa va si distrati?
- Sincer, n-avem timp, si nu ne distram decat la modul ca nu facem altceva decat reprezentare. Face parte din datoria noastra aici sa construim buna popularizare a filmului. N-am avut inca timp sa mergem la plaja, de exemplu…
- Multa bafta si sa luam, prin voi, un al doilea Palme d’Or la Cannes!