Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc la cat de blestemat este si ramane invatamantul romanesc, ma apuca jalea. Propun cititorilor sa aruncam o privire asupra istoriei ultimilor cinci ani, de cand, pe la conducerea Ministerului Educatiei, s-au perindat nici mai mult, nici mai putin de patru ministri. Si ni-i reamintim cu duiosie, cu fruntea inseninata de emotie. Iata-l pe Alexandru Atanasiu (ministru in perioada 2002-2004), important lider PSD, beat manga, facand pe Tarzan si ca toate maimutele, cu miscari languroase ale posteriorului, undeva prin China, aflat intr-o delegatie oficiala, de stat si de partid, impreuna, printre altele, cu tovarasul „de cutite si pahare“, cum spunea Negruzzi, Nicolae Vacaroiu. Apoi, preia mandatul Mircea Miclea, pana in noiembrie 2005, si care se marturiseste in volumul atunci aparut, „Vestul si (Re)Estul“, ca, pe cand era profesor stagiar intr-o scoala de sat, se imbata in cabinetul de istorie si „se pisa“ pe hartile Romaniei si, probabil, ale lumii intregi, caci asa simtea nevoia.