Din pacate, din nou trebuie sa consemnam doua prognoze corecte ale acestui ziar. Cele cinci partide care l-au suspendat pe Basescu au fost incapabile sa-si mobilizeze electoratul, astfel incat acesta a castigat la referendum. Coincidenta face ca scorul sa fie relativ egal cu cel obtinut la alegerile prezidentiale din 2004. Si atunci, ca si acum, Traian Basescu a fost votat de 5 milioane si jumatate de alegatori. Intre o patrime si o treime din numarul cetatenilor cu drept de vot, astfel cum este el estimat de catre Institutul National de Statistica si Biroul Electoral Central. Si prezenta la urne a fost sub jumatate. Daca nu ar fi fost aprobata modificarea Legii referendumului de catre Curtea Constitutionala, procedura de sambata nu ar fi fost valida. Iar Basescu ar fi ramas in continuare suspendat, in perspectiva altor referendumuri. Am mai avut dreptate si atunci cand am anuntat - fapt imediat contestat vehement de catre fruntasii Partidului Democrat - ca sambata seara Basescu va organiza o manifestatie in Piata Universitatii. Si ca o va tine tot asa. Asa cum am preconizat, criza politica nu s-a sfarsit prin acest referendum. Abia intram in faza ei critica, iar durata poate fi de doi ani si jumatate. Basescu este silit, pentru a se conforma propriei sale strategii, sa se comporte zi de zi nu ca un presedinte mediator, ci ca un politician aflat intr-o crancena campanie electorala.
In mod deloc surprinzator, Traian Basescu si-a inceput al doilea ciclu al mandatului prezidential cu una dintre cele mai gogonate minciuni pe care romanii le puteau auzi. El a afirmat la mitingul care a urmat anuntului neoficial al rezultatelor ca, in comparatie cu 2004, a castigat un milion de voturi in plus. Nu este adevarat. Cifrele oficiale nu pot minti. Basescu este in aceeasi situatie ca in 2004. Este sustinut doar de 5.500.000 de cetateni. Acestia reprezinta o minoritate. Cu aceasta minoritate in spate el va incerca, asa cum a anuntat, sa atinga cateva obiective declarate si, asa cum nu a anuntat, alte cateva obiective secrete. Dar usor de intuit. Cel mai important fiind crearea unui puternic partid prezidential, care sa il ajute sa obtina al doilea mandat la Cotroceni. Vrea sa forteze dizolvarea Parlamentului pentru a reusi sa construiasca o alta configuratie politica de natura sa-l transforme in "presedinte-jucator". Ceea ce, pana la urma, ar insemna o republica prezidentiala. Dar mai degraba va incerca sa instaureze o republica populara. Pentru ca nu are nici o posibilitate de a determina cinci partide politice sa plece din Parlament. Si nici scenariul vehiculat cateva zile, conform caruia PD s-ar retrage pentru a genera o criza parlamentara, nu sta in picioare, intrucat locul respectivilor senatori si deputati ar fi luat, conform legii, de urmatorii de pe listele din 2004, care sunt liberali. Daca pana la crearea Guvernului Tariceanu 2 Basescu a avut acces la un anumit numar de butoane de comanda guvernamentale, prin intermediul ministrilor democrati, in prezent presedintele e si mai lipsit de posibilitatea de a se comporta ca un jucator. Atat in materie de politica interna, cat si in politica externa. Angajamentele luate la referendum de Basescu nu pot fi indeplinite.
Si atunci, ce-i ramane de facut presedintelui? Nu are alta solutie decat galagia. Scandalul. Aparitiile lui pe ecranele televizoarelor si in presa vor fi din ce in ce mai zgomotoase, iar mitingurile, preconizate ciclic, la kilometrul zero al democratiei, confiscat de fostul fesenist, vor incerca sa ridice o parte a populatiei impotriva unor institutii fundamentale ale statului si ale democratiei, cum sunt Parlamentul, Guvernul, partidele politice, Justitia si mediile de informare. De fapt, Basescu va incerca sa asmuta o parte mai mica a populatiei impotriva unei parti mai mari, care nu i-a acordat sustinere nici in alegeri, nici la referendum. Actiune care ii poate atrage o noua suspendare.