1936, un an plin de scandaluri

In anii '30 ai secolului trecut se praznuia cu mult fast, pe langa sarbatoarea nationala, 10 Mai, ziua de 8 iunie, adica Ziua Restauratiei. Prin Restauratie se intelegea revenirea la succesiunea monarhica normala, modificata prin actul de la 4 ianuarie 1926, cand printul Carol fusese decazut din drepturile sale succesorale la tron.
Praznuirea zilei de 8 iunie s-a soldat in anul 1936 cu o catastrofa. Pe platoul Cotrocenilor a fost ridicata o tribuna pentru circa o mie de persoane in care, potrivit ziarelor, au fost ingramadite cinci mii. Tribuna s-a prabusit, accidentul soldandu-se cu vreo 15 morti, cu sute de raniti, dintre care unii ramasi invalizi pe viata.
Gazetele guvernamentale si oficioasele acestuia au deplans accidentul, cele de stanga l-au speculat puternic si era dreptul lor s-o faca. Astfel, in "Zorile" din 17 septembrie 1936, L. Kalustian povesteste ce i s-a intamplat unui primar buzoian, Nicolae Bratu Hirsu. Acesta, internat in spital si vindecat dupa un lung tratament, fusese sechestrat acolo intrucat nu putea sa plateasca suma - considerabila - de 13.200 de lei; costul spitalizarii. Ocarmuirea promisese acoperirea cheltuielilor spitalicesti legate de victimele catastrofei de la Cotroceni. Intre cei vinovati de prabusirea tribunei Justitia il prenumera pe un anume dulgher, Ion Dobre, prilej de analogii cu soarta acarului Paun. Ziaristii mai intreaba unde s-au dus "fondurile adunate pentru ajutorarea sinistratilor" de la Cotroceni?
Crime "la moda"
Tot in 1936, ziarele inregistreaza o drama pasionala cu ecou profund si un paricid care a bulversat opinia publica a vremii. O femeie trecuta, Arabella Armasescu, isi cheltuieste banii cu un tanar gigolo care o paraseste dupa ce ramane mofluza. Femeia isi impusca fostul amant... Un student la chimie, Sile Constantinescu, isi omoara parintii, supunandu-le apoi trupurile unor experiente chimice. Monstruoasa poveste s-a pastrat ani in sir in memoria colectiva a Bucurestilor, astfel incat am auzit si eu despre Sile Constantinescu in copilarie, pe la mijlocul anilor '50... 1936 este si anul prinderii si judecarii "banditului Coroi", pe care unele ziare cautau sa-l infatiseze ca pe un fel de ultim haiduc din secolul XX, de genul lui Pantelimon si Terente. Printre petitie aromind a feminism, 300 de iesence din lumea buna solicitau achitarea lui Coroi; "Pentru satisfacerea tuturor romancelor care asteapta sa triumfe dreptatea adevarului, care nu credem ca va intarzia". Cuvantul "satisfacere" a dat prilejul unor comentarii malitioase.
Gratie unui articol publicat de L. Kalustian in "Zorile" din 22 septembrie 1936, aflam ca un meci de fotbal reunea pe atunci in tribune intre 8000 si 20.000 de spectatori. "Incasarile din toata tara se ridica saptamanal la cifre fabuloase. Si tot banetul asta intra in buzunarul cluburilor care organizeaza intalnirile. Acelasi lucru cu reuniunile de box si nu mai vorbesc de meciurile de fotbal internationale, unde se fac retete de milioane. La toate sumele acestea statul nu percepe un singur leu, iar gologanii ce se realizeaza constituie castigurile, opulente si intregi, ale cluburilor".
Sportul, scutit de impozite
In mod paradoxal, se impozitau, in afara de teatre si cinematografe, concertele si conferintele, sportul fiind considerat inca o manifestare de pionierat, care trebuia "incurajata". Pentru a fi transferat la echipa "Venus" din Bucuresti, arata L. Kalustian in articolul sau, clubul roman a platit o suta de drahme unui club atenian, achizitionandu-l astfel pe jucatorul Humis, remunerat cu un salariu lunar de 30.000 de lei. Pentru ca jucatorul de fotbal Baratky sa vina din Ardeal la Bucuresti, la echipa "CFR", s-a cheltuit o jumatate de milion de lei.
Ministrul de Finante Victor Antonescu incercase impozitarea fotbalului, insa se opusese prin manevre oculte omul lui Carol al II-lea, Gavrila Marinescu, presedinte al clubului "Venus".
Tot in "Zorile", Kalustian inventariaza atat perle de liceeni semidocti, culese din tezele de la bacalaureat, cat si perle de oameni politici. Parlamentarul D.R. Ioanitescu, cel cu "dragi ramniceni sarati", mai furnizase: "ambele trei chestiuni", "pieile rosii din Africa", "mama Eroului necunoscut", "originalul manuscrisului", "albastru ca frunza", "sa cante muzica a giorno", "am prezenta de spirit, dar nu-mi vine la moment"...
Scandalul Skoda
Anul 1936 este, intre altele, anul mortii lui C. Stere, personalitate puternica, iesita din viata politica, autor al remarcabilului roman in cinci volume "In preajma revolutiei", caruia Eugen Ionescu a fost la un pas sa-i devina stenograf; anul premierei operei enesciene "Oedip", montata la Paris si retransmisa la radio; anul inceputului razboiului civil din Spania, unde, in ambele tabere, franchista si republicana, iau parte voluntari romani si unde sunt trimisi din tara noastra corespondenti de razboi. Despre unul dintre acestia, devenit in anii regimului comunist scriitor studiat in manualele scolare, se sustinea in lumea gazetarilor interbelici ca nu a ajuns niciodata in zona teatrului de operatii, multumindu-se sa isi redacteze reportajele, dupa metoda lui Caracudi, intr-o localitate franceza de la granita cu Spania...
In 1936 continua in presa ecourile "Afacerii Skoda", izbucnita in anul precedent; afacere de importat de armament pentru inzestrarea Armatei Romane. Fusesera implicati in ea, primind comisioane grase, cativa fruntasi taranisti, intre care ziaristul Zaharia Boila, generalul Constantin Dumitrescu, tatal lui Puiu Dumitrescu, fost secretar particular al Regelui Carol al II-lea in vremea pribegiei acestuia, decartat din anturajul monarhului odata cu Nae Ionescu... Condamnat initial la cinci ani de inchisoare si intemnitat la Vacaresti, unde va si muri, generalul Dumitrescu a primit ulterior o pedeapsa de un an de temnita. In 1936 se fac simtite tendinta de ingradire a libertatii presei, care va continua in 1937 - se instituie deja forme de cenzura-, pentru ca la sfarsitul lui, asa cum am mai aratat, Guvernul Goga - Cuza sa suprime doua cotidiane de mare tiraj.
n

---

Despre autor: