Romania e o tara perfecta pentru premiere politice. Ultima dintre ele, referendumul pentru demiterea presedintelui, s-a incheiat previzibil: Traian Basescu revine la Cotroceni. Cifrele sunt clare si, macar din punct de vedere al corectitudinii rezultatului, n-ar trebui sa lase loc de discutii. Cand in jur de 75% dintre votanti spun ca Jucatorul trebuie sa ramana presedinte, nu poti tu, coalitie anti, sa emiti in eter suspiciuni publice asupra validitatii scrutinului. Dincolo de certitudinea intoarcerii lui Traian Basescu pe scaunul pe care-l iubeste cu ardoare, raman insa multe alte aspecte de lamurit, iar ascunderea gunoiului sub pres nu ajuta la absolut nimic.   Dupa o pseudocampanie isterizanta, in care s-a autovictimizat copios si ne-a agasat rostind obsesiv "poporul", seful statului ar cam trebui sa-si scoata acest cuvant din dictionarul de uz public. Cifrele sunt cat se poate de elocvente in acest sens: la ora la care scriu acest text, prezenta oficiala (comunicata de Biroul Electoral Central) la vot este de 43,98% (7.730.984 de persoane, dintr-un total de 17.579. 997 de cetateni cu drept de vot). Daca as fi atat de naiv sa-l cred pe presedintele Romaniei, dat fiind ca el insusi definise public, la Realitatea TV, victoria politica drept majoritatea voturilor dintr-o prezenta de minimum 9,1 milioane de cetateni, atunci cifrele prezentate de BEC ar anunta o infrangere politica. Diferenta o face, de aceasta data, procentul - intr-adevar, impresionant - pe care-l scoate-n fata tabara pro-Basescu. 74,34% inseamna, in cifre, 5.746.730 de votanti de NU. Adica in nici un caz cu un milion de voturi peste cat obtinuse seful statului in 2004 (5,1 milioane), asa cum adanc profetise in curtea destul de goala din Modrogan. Asta desi BEC n-a binevoit sambata (premiera istorica) sa calculeze prezenta la scrutin, preferand sa-si trimita statisticienii acasa si sa urmareasca, in corpore, finala Cupei Angliei la fotbal. Una peste alta, e aritmetica simpla, fostul suspendat de serviciu are sprijinul direct al aproximativ 32% dintre romanii cu drept de vot; adica electoratul PD-PLD. Mai pe romaneste, referendumul a fost castigat printr-o mobilizare perfecta a propriului electorat, pe fondul unei pasivitati cvasigenerale a restului esichierului politic si al unei indiferente de proportii a majoritatii populatiei (56% absenteism). Respectand regulile de bun-simt ale democratiei, Traian Basescu si-a recastigat in mod cinstit functia. Dar la fel de corect ar fi, din partea sa, sa se opreasca din a se autolegitima ca reprezentant al poporului. Sau, daca tine musai sa se legitimize in acest fel, poporul lui Traian Basescu e cam o treime din tot ce poate trimite Romania la urne; atat si nimic mai mult.   Dupa acest referendum ar trebui sa ramanem cu experienta desfasurarii unui exercitiu profund democratic, dar mi-e teama ca, intr-un mediu politic isterizat si excesiv de polarizat, suntem departe de acest deziderat. Pentru ca sambata seara in Piata Universitatii am remarcat cu stupoare incercarea presedintelui Basescu de a impune un concept politic profund latino-american: guvernarea poporului, introdusa de revolutionarul cubanez de profesie, devenit dupa moarte unul dintre cele mai tari branduri de consum, Ernesto Che Guevarra. Doar ca Romania europeana model 2007 nu e Cuba anilor a€™60, iar guvernarea democratica nu se face-n strada, intrebandu-i pe fani cui sa mai iei gatul, ci prin intermediul institutiilor. Se vede cu ochiul liber ca seful statului, care are exact evolutia unui produs de larg consum vandut conform strategiilor clasice de marketing, isi exercita din plin magnetismul. Basescu instiga, de fapt, la nesupunere civica, dand electoratului senzatia ca el e unicul reprezentant al intereselor populare, pe care nu le negociaza cu nimeni. Din fericire, o tara membra a Uniunii Europene nu se guverneaza (si nu se va guverna vreodata) nici din piata, nici prin talk-show-uri. Variantele astea merg in Cuba (dar batranul Fidel Castro e din ce in ce mai fragil), Venezuela (acolo unde Supremul Hugo Chavez tainuieste cu poporul la radio, ca Turcescu, in direct) si, mai nou, Bolivia (macar Evo Morales nu s-a mai incurcat in amanunte, trecand direct la nationalizari). Daca spre asta tindem, macar sa anuntam la Buxelles, sa nu mai incurcam lumea. Nu in ultimul rand, stand stramb si judecand drept, mi se pare lamentabil modul in care fostele institute de sondare a opiniei publice INSOMAR si Metro Media Transilvania s-au descalificat in aceasta pseudocampanie asa-zis electorala. Numai niste unelte ieftine mai pot iesi pe sticla dupa ce previziunile privind prezenta la vot le sunt infirmate cu 30%. Totusi, intr-o tara in care principalul actor politic talhareste o femeie (fie ea si reporter al trustului de presa care-l enerveaza pana la obsesie) si-i vorbeste mitocaneste in amiaza mare a zilei in care-si juca viitorul politic, am impresia ca orice e posibil...