In ultimul sau interviu dinaintea Referendumului, Traian Basescu marturiseste c-a gresit recunoscand, cu un an in urma, ca n-are nevoie de suportul unui partid in alegeri. Mergand mai departe cu sinceritatea, domnia sa recunoaste: "E clar acum, vazand ce s-a intamplat in Parlament, ca presedintele trebuie sa aiba grija sa-si asigure o majoritate prezidentiala." Raspunsul lui Traian Basescu se vrea unul de complezenta. Presedintele e maestru-bucatar in prepararea prestatiilor mediatice. Daca o intrebare il pune in incurcatura, domnia sa gaseste imediat salvarea in trucul: si presedintele e om. In consecinta, domnia sa raspunde: am gresit, recunosc, nu tin minte, am gafat. Desigur, seful statului nu poate invoca faptul ca e si el om pentru a-si  justifica greselile. Romanii l-au trimis la Cotroceni presupunand exact contrariul: ca nu e om, ci barbat de stat. Afirmatia de acum un an nu e insa, cum lasa impresia Traian Basescu si cum o accepta, servili, autorii interviului, chibiti electorali si nu gazetari, o ratacire de moment. Refuzul unui partid care sa-l sprijine isi are radacinile intr-o intelegere mai larga si originala a posturii sale in raport cu clasa politica autohtona. Nu o data, nu de doua ori, domnia sa s-a infatisat ca un om care reprezinta Poporul in raport cu partidele, cu clasa politica. Din aceasta ipostaza de Caudillo de Dambovita, Traian Basescu a vorbit de reforma clasei politice, a atacat partidele, guvernul, Parlamentul, dar mai ales a sustinut ca prin gura sa vorbeste Poporul. Toate nebuniile din cei doi ani de mandat - de la distrugerea Aliantei D.A. si, prin asta, a majoritatii parlamentare pana la indicatia data public Parchetului si DNA de a se napusti asupra dusmanilor sai politici - au fost justificate prin pretentia ca el, si numai el, stie ce vrea Poporul gratie unei legaturi secrete, de nuanta mistica, nu prea diferita de cea pe care si-o asuma Gigi Becali cu Dumnezeu. Spre deosebire de multi alti gazetari si politicieni, noi l-am luat in serios pe Traian Basescu. Si, in chip logic procedand, am concluzionat ca Referendumul a fost ceea ce si-a dorit Traian Basescu in cei doi ani de mandat: O chemare a Poporului la urne pentru a-i confirma ipostaza de Cel mai iubit fiu al Poporului roman. Din start, asta ar fi insemnat o participare uriasa la Referendum, macar de proportiile celei inregistrate la alegerile din 20 mai 1990: 86,19%. La fel, in chip logic, am concluzionat ca Traian Basescu n-avea nevoie de nici unul dintre trucurile folosite de toti politicienii in ceea ce se cheama democratia reprezentativa: sprijinul unui partid anume, bunavointa trusturilor media (apartinand mogulilor, nu-i asa?), banii unor oameni de afaceri, lesne de poreclit oligarhi. Ce-a aratat insa campania pentru Referendum? Dupa o tentativa esuata de a se descurca singur, domnia sa s-a predat cu totul unui partid: PD! Ba mai mult, i-a sarit in ajutor partidul lui Gigi Becali. Oricata sofistica ar face presedintele si tulnicaresele din presa, PD si PNG  fac parte din clasa politica de azi. Partidul Democrat i-a pus la dispozitie structurile din teritoriu, sumele (inspaimantatoare) de bani. Gratie acestei asumari a unui mijloc politicianist obisnuit, Traian Basescu a beneficiat de toate trucurile specifice unei campanii electorale clasice: afise, publicitate in presa, mitinguri aranjate, televiziuni binevoitoare. Prestatia sa in campania pentru Referendum nu s-a deosebit cu nimic de campania electorala a unui politician intr-o democratie reprezentativa. Daca Romania ar fi fost o democratie plebiscitara - cum sustinea domnia sa - n-ar fi avut nevoie nici de structurile PD, nici de sprijinul (interesat!) al unor moguli media, nici macar de o firma de campanie. Ar fi fost suficient sa apara la televizor o singura data si, printr-un discurs, sa-si prezinte Poporului programul sau revolutionar. Si Poporul ar fi dat iures la vot, luandu-le cu asalt. Ce a aratat insa Referendumul? Ca Traian Basescu s-a iluzionat sau, si mai rau, ca a facut demagogie ieftina. Romanii au perceput Referendumul ca pe un scrutin obisnuit. Desi Traian Basescu a avut acces la cele mai puternice mijloace de campanie electorala din istoria postdecembrista a Romaniei, participarea la vot a fost cea mai slaba de dupa decembrie 1989: aproximativ 44%! De aici, o concluzie nefericita pentru Traian Basescu, fericita pentru societatea noastra: Romania e o tara democratica europeana, nu o Republica plebiscitara, in genul republicilor bananiere.