De opt ani, fara incetare, economia creste. Inflatia scade. Vedem cum cifrele de afaceri ale magazinelor fac explozie, creditele sporesc, iar salariile nominale sar peste rata inflatiei. Am obtinut mai mult consum. Dar avem si mai putina saracie?    
Consumul n-ar fi putut sa urce  fara o cerere solvabila in crestere. O cerere de produse - bunuri si servicii - in care sa fie insumate nu numai nevoi vitale, nevoi stringente, nevoi obisnuite, placeri sau capricii, dar si bani. Caci fara bania€¦ Daca tot mai multi oameni calatoresc, in tara ori in strainatate, cu trenul, cu avionul ori cu autobuzul, ei o fac in interes propriu. Numai nevoia lor sau capriciul lor ii pot impinge sa se urce intr-un mijloc de transport, si nicidecum interesele companiilor de cai ferate, de linii aero sau de autobuze. N-au decat respectivele companii sa introduca pe aceste linii cele mai bune servicii. Daca ei, consumatorii, nu vor sa calatoreasca sau vor, dar n-au bani sa-si cumpere bilete, trenurile, avioanele sau autobuzele nu vor avea calatori, iar companiile in cauza vor intra in criza. Asta-i regula jocului in economia de piata. Fara indoiala ca numai consumul stimuleaza productia. De ce, totusi, in Romania, productia creste incet, mult mai incet decat consumul? E clar de ce: oferta interna nu-i pregatita sa raspunda cererii. Si asta pentru ca, ani in sir, atat inainte, cat si dupa 22 decembrie a€™89, companiile romanesti au fost obisnuite sa sfideze consumul. Erau sigure ca producatorul dicteaza in economie.   
In anii tranzitiei, nimic n-a putut sa convinga multe dintre aceste companii ca lucrurile ar avea o alta ordine: nici inmultirea stocurilor de produse finite, nici maldarele de marfuri refuzate de consumatori, nici preturile descurajante si nici macar pericolul falimentului. Nenumarate companii au crezut ca producatorul poate intoarce spatele consumatorilor. Sigur, regula e regula: potrivit literei cartii, consumul stimuleaza productia. Dar timpul si imprejurarile introduc in joc exceptii. In a€™90, la un leu in circulatie existau marfuri dea€¦ 9 bani. Neavand piata libera functionala, reglajul intre productie si consum l-a facut inflatia. Mecanismul inflatiei a intervenit brutal, a golit buzunarele romanilor si a adus circulatia monetara la nivelul ofertei. Atentie: la nivelul cel mai de jos. Acum, insa, avand piata libera functionala si economie in crestere, reglajul e facut de importuri. Un reglaj la nivelul de sus, de aceasta data, cantitatea de marfuri urcand pana la linia banilor in circulatie. Consumul creste sustinut de salarii, de credite, de banii trimisi acasa de romanii calatori prin lume, iar oferta este intregita de importuri. Asadar, consumul nostru stimuleaza productiaa€¦ dar pe cea a altor tari.   Economia creste, dar efectele ei asupra bunastarii populatiei sunt reflectate diferit in statistici si in sondajele de opinie. Unde e adevarul? Probabil ca  "e la mijloc". Sa judecam. In timp ce marile magazine, care se extind in lant, sunt luate cu asalt de cumparatori, nivelul de viata al unei parti importante a populatiei continua sa ramana in limite greu de suportat. Fapt explicabil. Pentru ca schimbarile din societate, din economie, apoi televiziunea, cu filmele occidentale, cu reclamele, ne-au trezit gustul pentru un nou standard de consum. Cu mult sub posibilitatile economiei romanesti de a-l asigura. Si nici nu va putea fi asigurat cat timp multe companii, cu deosebire cele de stat, vor continua joaca de-a productia, de-a directorii, de-a managerii financiari, mentinand in scheme amatorismul. Dar, mai cu seama, cat timp productia interna nu-si va dobandi sensul ei real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Consumul creste, dar cat timp banii de consum, in mare parte, se duc pe importuri, fiindca piata interna nu-i in stare sa acopere toata cererea, drumul pana la bunastarea visata continua sa fie lung.