Un suflet national tinut anume intr-un infantilism vecin cu inconstienta. "Deveniti maturi, scria Ceadaaev despre rusi la 1837, intreaga lor cunoastere ramane la suprafata fiintei, intregul lor suflet este in afara lor." La numai doi ani dupa astfel de verdicte - partinitoare, pasionale, reductioniste, desigur - este randul unui calator francez, marchizul Astolphe Louis Leonor de Custine (1790-1858), sa redacteze o serie de Scrisori din Rusia, traduse si reeditate acum de Irina Negrea la Humanitas, cu un dosar de Pierre Nora. "Ce tara ciudata care nu zamisleste decat sclavi, care primesc in genunchi parerea ce li se transmite, spioni ce se lipsesc de orice opinie personala pentru a surprinde mai bine gandul celorlalti, sau zeflemisti care exacerbeaza raul, ceea ce reprezinta un fel subtil de a scapa privirii scrutatoare a strainilor." "Ne inselam cu privire la rolul acestui stat in Europa. Potrivit principiului sau constitutiv, ar intruchipa ordinea. Dar dupa caracterul oamenilor ar parea ca propaga tirania sub pretextul de a indrepta anarhia. Acestei natiuni ii lipseste elementul moral. Cu moravurile ei cazone si amintirea cotropirilor, ea a ramas la razboaiele de cucerire." "Guvernarea ruseasca inseamna disciplina taberei militare pusa in locul ordinii cetatii, starea de asediu devenita stare normala a societatii." "Guvernarea rusa este o monarhie absoluta, domolita prin omoruri. Or, cand suveranul tremura inseamna ca nu se mai plictiseste. El traieste deci intre teroare si dezgust." DISIMULARE. "Raul disimularii se intinde aici mai mult decat ai crede. Politia rusa, atat de sprintena cand e vorba sa chinuiasca oamenii, este inceata cand e vorba de a-i lamuri, cand acestia i se adreseaza."
"Aerul acestei tari este potrivnic artelor. Tot ceea ce in alta parte vine cu naturalete aici nu creste decat in sere incalzite. Arta ruseasca nu va fi niciodata decat o planta de gradina." "Probabil ca natura a inzestrat sufletul rusilor, popor ironic si melancolic, cu un adanc simtamant poetic, in tara cea mai trista si cea mai goala de pe pamant. sesuri nesfarsite, pustietati intunecoase si serbede - iata Rusia!".
In fine, in Rusia, "ceea ce vine din Europa nu este de natura sa se amestece pe deplin cu ceea ce a fost adus din Asia". Cate nu recunoastem aici din cele scrise de atatia calatori straini in... tarile Romane acum doua, trei veacuri! De buna seama ca exista sumedenie de marturii situate la cealalta extrema, a admiratiei totale, iar arta si "sufletul rus" aveau sa aiba efecte uriase asupra culturii europene si universale. Da, Pierre Nora are dreptate ("Custine n-a vazut nici provincia, nici poporul") citandu-l pe George Kennan: "Daca nu este o carte foarte buna despre Rusia in 1839, este in mod sigur o carte excelenta despre Rusia lui Stalin, Brejnev si Kosighin". Si, indraznesc sa adaug, despre prelungirile acestei Rusii in actualitate. Aristocrat rafinat si hedonist (la festinurile sale se intalneau Hugo, Lamartine, Balzac, Stendhal, Baudelaire, George Sand), catolic, tata de familie, dar si homosexual impatimit (unele efecte ale tribulatiilor de acest gen si-au pus amprenta inclusiv pe aceste Scrisori), Marchizul de Custine va fi fost, pe buna dreptate, agasat de birocratia, coruptia, despotismul, militarismul, decorativismul, intoleranta religioasa si cruzimea "asiata" a Rusiei "sale". Ca, dincolo de acestea, multa lume a putut (si poate) foarte bine sa citeasca totul si invers - asta nu schimba, in esenta, lucrurile.
"Rusia este o natiune de muti. Un vrajitor a preschimbat 60 de milioane de oameni in automate, care asteapta bagheta unui alt vrajitor spre a renaste si a trai. Tara aceasta mi se pare aidoma palatului Frumoasei din padurea adormita: este stralucitor si magnific, nu-i lipseste decat libertatea, adica viata."
Marchizul de Custine, 1839