Trei militari israelieni asteapta de aproape un an sa se incheie targul eliberarii lor. Cu fiecare zi care trece, sansa ca ei sa se intoarca acasa - intregi la minte si la trup - se diminueaza. Nu i-a ajutat cu nimic sangerosul razboi care, vara trecuta, a transformat, in numai 33 de zile, Libanul in ruina. Dimpotriva. Esecul campaniei israeliene nu a facut decat sa mareasca "pretul" cerut de rapitori. Pentru autoritatile de la Ierusalim, negocierea cu teroristii este acum mai dificila decat oricand. Statul Israel nu poate lasa impresia ca cedeaza santajului. Ceea ce nu inseamna ca tratativele secrete au incetat.
Misterul rapirii lui Shalit, Regev si Goldwasser
Caporalul Gilad Shalit a fost capturat, la 25 iunie 2006, de o guerila extremista palestiniana in timpul unei actiuni a armatei israeliene in Gaza. Trei saptamani mai tarziu, la 12 iulie, soldatii Ehud Goldwasser si Eldad Regev au fost rapiti de pe teritoriul israelian de un comando Hezbollah. In aceeasi zi, Israelul a lansat un razboi impotriva Hezbollah, distrugand zone importante din Liban si provocand mii de morti si de raniti, libanezi si israelieni, fara sa reuseasca sa-i elibereze pe soldatii rapiti.
Ce s-a intamplat cu adevarat in acea nenorocita zi de 12 iulie e greu de inteles, deoarece cenzura militara israeliana nu permite accesul la toate documentele. Dupa esecul Razboiului 2 din Liban, responsabilii politici si militari ai Israelului au investigat "cazul" din diverse unghiuri. A fost constituita si o Comisie de ancheta, sub presedintia judecatorului (la pensie) Eliahu Vinograd, care a dat, recent, publicitatii prima parte a Raportului sau. Au fost mobilizati si cativa generali in rezerva si specialisti ai serviciilor secrete care se straduiesc sa gaseasca raspunsuri la intrebarile: 1. Ce anume faceau cei doi soldati israelieni la granita israeliano-libaneza? 2. Ce misiune li se incredintase? 3. De ce patrulau singuri, cand era cunoscuta amenintarea Hezbollah ca vor incerca sa rapeasca soldati israelieni? 4. De ce nu s-a raspuns cu foc in momentul atacului? 5. Ce s-a intamplat dupa ce fortele Hezbollah au deschis focul? 6. Ehud Goldwasser si Eldad Regev au fost ucisi, raniti grav sau au fost prinsi fara sa fie atinsi de gloante? 7. In momentul de fata, mai sunt ei vii sau au murit de mult?
Orice incercare a presei locale si internationale de a investiga cazul si de a cauta raspunsuri rezonabile acestor intrebari s-a izbit de o dubla tacere: atat din partea forurilor israeliene, cat si din directia responsabililor Hezbollah.
"Comisia Vinograd" a stabilit ca primul raport asupra rapirii soldatilor israelieni, intocmit de serviciul secret militar israelian (AMAN), a ajuns pe masa premierului israelian Ehud Olmert la o ora dupa ce avusese loc evenimentul. Raportul a fost clasificat "Strict secret" si "ingropat". De existenta lui s-a aflat mult mai tarziu.
Agentii AMAN au raportat ca Ehud Goldwasser a fost transportat in interiorul Libanului in stare de coma, iar Eldad Regev era grav ranit, fiind in pericol sa-si piarda viata daca in urmatoarele ore nu ajungea pe masa de operatie. Nu se stie daca specialistii AMAN propuneau tratative imediate cu Hezbollah pentru eliberarea rapitilor, dar se subintelegea ca ambii soldati rapiti traiesc si au nevoie urgenta de ingrijiri medicale specializate. "Nucleul dur" al armatei israeliene si al politicienilor guvernamentali nici nu a vrut sa auda de o asemenea solutie, presand asupra Executivului, si in special asupra premierului-interimar Ehud Olmert (Ariel Sharon, operat la creier si aflat in spital, continua sa detina formal functia de prim-ministru) si a ministrului Apararii, Amir Peretz, sa lanseze razboiul impotriva Hezbollah.
Eldad Regev Pe masura ce avioanele israeliene au inceput sa toace infrastructura libaneza, iar tancurile si unitatile de elita ale infanteriei penetrau lent in Liban, s-au micsorat si sansele recuperarii celor doi soldati rapiti, vii sau morti. Una din concluziile "Raportului Vinograd" face referinta tocmai la aceasta "incetineala" in mobilizarea si penetrarea armatei israeliene in interiorul "citadelei" Hezbollah din sudul Libanului. "Incetineala" cauzata de viziunea tactica gresita a generalului Dan Halutz, seful Statului Major al Tzahal-ului, care crezuse ca raidurile aviatiei israeliene aveau sa fie suficiente pentru castigarea razboiul.
Armata Hezbollah isi faramitase insa fortele in grupe mici si foarte mici, se ingropase adanc in adaposturi blindate subterane, astfel ca n-au putut fi lichidate de valurile de atacuri succesive ale avioanelor si helicopterelor de atac. In ianuarie 2007, generalul Dan Halutz nu a mai asteptat sa fie umilit de "Raportul Vinograd" si si-a dat demisia din armata. Executivul politic insa, adica premierul Ehud Olmert si ministrul Apararii Amir Peretz, refuza sa demisioneze, desi Comisia Vinograd le-a gasit numeroase vini.
Pretul celor trei prizonieri israelieni
Esecul "Razboiului Liban 2" a determinat cresterea exorbitanta a "pretului" cerut de rapitorii lui Goldwasser, Regev si Shalit. Unde se afla acum prizonierii nu se stie. Se presupune ca au fost transferati undeva in afara razei de actiune a armatei israeliene. S-ar putea sa fie in Liban, in Siria sau chiar in Iran. Cert este ca rapitorii din Gaza ai lui Gilad Shalit si-au declinat competenta de a purta tratative pentru eliberarea lui, delegand-o unei autoritati teroriste care se afla la Damasc. Desi, a doua zi dupa disparitia lui Shalit, cererea rapitorilor fusese clara: eliberarea imediata a tuturor femeilor palestiniene detinute in inchisorile din Israel, precum si a tinerilor sub 18 ani. O cerere mult mai rezonabila decat pretentiile formulate acum de Khaled Meshal, responsabilul international Hamas, care a inceput sa traga sforile afacerii.
Ehud Goldwasser Meshal a schimbat toti parametrii posibilului schimb de prizonieri, imprimandu-le o puternica tenta politica. El incearca in primul rand sa-si sporeasca popularitatea in lumea palestiniana, pozand in aparatorul celor 11.000 de detinuti din inchisorile israeliene. Negocierile au ramas, insa, separate. Se poarta, in paralel, tratative pentru soldatul rapit de extremistii palestinieni in Gaza, si pentru cei doi soldati rapiti de fortele Hezbollah la granita cu Libanul.
Pentru Gilad Shalit, rapitorii au cerut eliberarea a 3000 de prizonieri, multumindu-se ulterior numai cu 2000 si, in cele din urma, cu 1650. Numarul mare de detinuti palestinieni care ar urma sa fie eliberati pentru un singur prizonier a starnit controverse in societatea israeliana. Dar nu ar fi pentru prima oara cand se face o asemenea tranzactie. In 1978, in cursul "Actiunii Litani", sase soldati si un civil au cazut intr-o ambuscada a teroristilor, patru soldati au fost ucisi pe loc, al cincilea a fost dus in prizonierat. El a fost eliberat dupa un an, contra a 76 de prizonieri palestinieni.
In septembrie 1982, dupa Razboiul din Liban, teroristii au reusit sa ia prizonieri opt soldati israelieni, in zona Muntelui Hermon. Organizatiile palestiniene si-au impartit "prada": organizatia lui Ahmed Jibril a luat trei prizonieri, restul -Fatah-ul lui Yasser Arafat. In noiembrie 1983 cei sase soldati detinuti de Arafat au fost schimbati cu 4763 de detinuti palestinieni, din care 4700 erau inchisi in lagarul Antzar din Liban si 65 de teroristi detinuti in inchisorile din Israel. Doi ani mai tarziu, Ahmed Jibril i-a eliberat pe cei trei soldati pe care ii detinea contra a 1150 de teroristi.
In septembrie 1991, Nayef Hawatme, seful Frontului Democratic de Eliberare a Palestinei, a dispus trimiterea in Israel a sicriului cu trupul soldatului Samir Asaad, detinut de extremistii palestinieni inca din anul 1983. Gestul a fost recompensat de autoritatile palestiniene prin acordarea dreptului de reintoarcere in Gaza a lui Ali Abdallah Muhammed Halal, care fusese expulzat in 1986.
In iulie 1996, a avut loc "schimbul macabru", in cadrul caruia Israelul a dezgropat trupurile a 123 de teroristi Hezbollah si le-a trecut in Liban, primind in schimb sicriele cu ramasitele pamantesti ale soldatilor israelieni Iosef Fink si Rahamim Alseh. Doi ani mai tarziu, in iunie 1998, tranzactia s-a repetat, Hezbollah a inapoiat trupul ofiterului Itamar Ieliah, primind 40 de sicrie plus 60 de detinuti libanezi vii.
In ianuarie 2004, Israelul a eliberat 400 de detinuti palestinieni si 21 de detinuti libanezi plus trupurile a 59 de teroristi libanezi. In schimb, a obtinut eliberarea colonelului rezervist Elhanan Tanenbaum, care fusese rapit in cursul unui zbor de la Bruxelles la Beirut si era amestecat intr-o obscura afacere cu stupefiante sau de spionaj. Tanenbaum nu s-a intors acasa singur, ci insotit de sicriele soldatilor israelieni Beni Avraham, Omar Suad si Edy Avitan.
Printre cei eliberati de israelieni in aceasta tranzactie s-au numarat si seikul El Krim Obied, conducatorul spiritual al Hezbollah, rapit de israelieni in anul 1989, si Mustafa Dirani, care l-a detinut o vreme in prizonierat pe aviatorul israelian Ron Arad, disparut in urma cu doua decenii, intr-o misiune deasupra Libanului.
Recordul il detine schimbul de prizonieri din anul 1985, cand, pentru 6 soldati israelieni, au fost eliberati 4765 de teroristi intemnitati.
Comparativ, cei 1650 de prizonieri ceruti in schimbul lui Gilad Shalit nu mai par chiar atat de multi. Nu numarul sperie, insa, autoritatile israeliene, ci numele aflate pe lista rapitorilor. De data aceasta nu mai este vorba despre femei si adolescenti, ci de lideri ai terorismului palestinian. Oameni ca Marwan Barghuti, Ahmed Sadaat si Samir Kuntar, fiecare din ei ispasind cateva condamnari la inchisoare pe viata.
Revolutia palestiniana e condusa dintr-o inchisoare israeliana
Autenticii conducatori ai revolutiei palestiniene se afla astazi in inchisori israeliene. Nimeni nu se mai mira ca tot ce se intampla pe ulita palestiniana sau pe arena internationala, cu referire la palestinieni, poarta pecetea deciziilor luate de un grup de combatanti aflati dupa gratii. Ei, liderii celor 11.000 de detinuti palestinieni, fiecare din ei ispasind multiple condamnari la inchisoare pe viata, controleaza si modeleaza viata politica si rezistenta palestiniana. Un razboi nemilos, crud, dar si cu destule culoare secrete de dialog, se desfasoara intre aceasta conducere aflata dupa gratii si responsabilii israelieni. Cand e vorba sa ia o decizie, sefii pot fi vazuti plimbandu-se in orele permise prin curtea inchisorii. Adesea, isi fac plimbarea impreuna Marwan Barghuti, Ahmed Sadaat si Samir Kuntar. Primul este seful Tanzim, organizatia cea mai populara (Fatah), care cumuleaza cinci condamnari pe viata si inca 45 de ani de inchisoare. Camarazii de lupta, ca si adversarii, inclusiv multi responsabili israelieni, vad in Barghuti pe viitorul presedinte sau prim-ministru al Palestinei suverane. "Nelson Mandela al palestinienilor" si-a sarbatorit in inchisoare implinirea varstei de 48 de ani. De adolescent, s-a alaturat luptei armate pentru alungarea "ocupantilor sionisti". Avea 15 ani in 1978, cand a fost prins pentru prima oara, in timp ce instala o incarcatura exploziva, si condamnat la cinci ani de inchisoare. Dupa eliberare a invatat la Univesitatea Bir-Zeit si s-a manifestat ca un influent conducator politic. Prima Intifada, in 1985, l-a surprins in postura de comandant al Brigazilor Al Aqsa. A fost din nou prins si expulzat in Iordania. Dupa semnarea Tratatului de la Oslo, a revenit in Cisiordania, a devenit deputat in Parlamentul palestinian si s-a remarcat prin pragmatismul politicii fata de Israel. A fost chiar invitat sa viziteze Knessetul si a stabilit cu acest prilej relatii de colaborare. In cele din urma, autoritatile israeliene l-au arestat, judecat si l-au condamnat la cea mai indelungata perioada de detentie posibila.
Un alt proeminent detinut este Ahmed Sadaat, seful "Frontului Popular de Eliberare a Palestinei", care a dat ordinul asasinarii generalului-ministru Rehavam Zeevi (17 octombrie 2001). Un alt fruntas care face parte din nucleul de conducere a celor 11.000 de detinuti palestinieni, teroristul Samir Kuntar, a trecut in 1976 granita libanezo-israeliana si a asasinat intreaga familie Haran din Naharia. Kuntar nu a fost trecut pe "Lista Shalit-Gaza", el stie ca va fi eliberat in tranzactia "Lista-Hezbollah". Nu e usor pentru guvernantii israelieni sa elibereze teroristi cu mainile patate de sange evreiesc, dar asa e in razboi, si in razboi e... ca in razboi! Morala uneori devine un concept flexibil. Care trebuie sa supravietuiasca intre dorinta fierbinte a parintilor de a-si revedea copilul viu si nevatamat si jocurile reci, pragmatice, ale politicii statale.