Caldurile! Si altadata, ca si acum, fugeam in Cismigiu. Cel mai frumos parc al Bucurestiului, si poate si cel mai iubit.    
Aici percepem anotimpurile, aici am plans, "sedusa si abandonata", aici e raiul pensionarilor, aici saruta baietii fetele, aici vin pruncii la plimbare, aici vezi "mume care vin de cata gineri pentru a lor fete". Apoi vezi scolari - multime - ce prin scoala nici c-au dat cu ghiozdanul spanzurat. Cum a aparut cea mai frumoasa podoaba a Bucurestilor in mijlocul orasului?   O BALTA. Prin 1845, domnitorul Gh. Bibescu dorea sa-nfrumuseteze orasul cu mai multe gradini si parcuri. Ceea ce a si facut! Din porunca domneasca, terenul Cismigiului - adica balta formata de un mic izvor afluent al Dambovitei (balta era proprietatea lui Duca, negutatorul), va fi trecut in proprietatea Spitalului Administrativ al Bucurestilor. Prin expropriere cu rascumparare. Aceasta mlastina, aceasta balta urat mirositoare trebuia asanata, mai intai de toate.   Bibescu Voda il angajeaza pe arhitectul peisagist vienez Carl Friedrich Wilhelm Meyer. Ii da mana libera. Iar acest tanar artist neamt a transformat balta puturoasa in gradina Raiului. Parcul Cismigiu era atat de frumos, incat un pretentios ofiter al Armatei austriece de ocupatie, pe nume W. Derblich, noteaza: "Cismigiul este singurul loc unde se uita ca te gasesti in Muntenia, ci te vezi transportat aievea, intr-un elegant loc de distractie al unui stat civilizat".   VERDEATA. Mai tarziu a fost angajat Meyer. Acesta a elaborat un plan ambitios, care prevedea instalatii de canalizare, a plantat 30.000 de arbori si arbusti. Soiuri rare si soiuri indigene. In plimbarea noastra vom gasi salcii, stejari, brazi, salcami, frasini, ulmi, tei si artari, dar si castani rosii si galbeni, gyngo Biloba. Arbusti japonezi, calina rosie, dar si acel pom straniu pe numele lui Cer. A construit grote artificiale, a pardosit cu beton tot fundul lacului, a trasat alei frumoase si largi, una dintre ele fiind pentru trasuri - astazi pentru masini. Dar ce n-a facut! Planurile erau atat de perfecte, incat parcul s-a facut cum a vrut Meyer.   Astazi, nici un semn din parc nu aduce aminte de talentatul horticultor-peisagist-arhitect-constructor al Cismigiului, care a fost opera sa de exceptie. Nici o statuie, nici o alee cu numele lui, nici macar numele pe un pom... Dar in Cismigiu lumea se plimba, se plimba, se-ndragosteste, se odihneste, joaca sah sau se joaca-n nisip... cum scria N.T. Orasanu.