"Plutea un parfum de Kennedy", a descris Figaro cermonia de investire. Sarkozy a tinut sa impuna "parfumul Kennedy" inca din primele clipe dupa preluarea mandatului, propulsandu-si familia in prim-plan mediatic si manifestandu-si in mod public afectiunea fata de sotia sa, Cecilia. In mod sigur, fotografii de familie vor trona pe biroul de lucru al noului presedinte si pe valoroasele comode de la Elysee. Cei doi fii ai lui Nicolas Sarkozy din casatoria lui anterioara, cele doua fiice ale Ceciliei, din casatoria ei anterioara plus micul Louis, in varsta de 10 ani, copilul din actuala casatorie a cuplului prezidential, plus Cecilia insasi vor fi alaturi de capul familiei (si al tarii), atat in fata camerelor de luat vederi, cat si la biserica, duminica de duminica. Sarkozy este recunoscut deja drept iubitor de jogging, asa ca nu-i mai ramane decat sa se indragosteasca de hamburgeri si sa organizeze dupa-amieze de barbecue pe peluza de la Elysee, ca sa-si intre pe deplin in pielea americanului.
Este de asteptat ca politica externa a Frantei lui Sarkozy sa se plieze dupa interesele americane. Va exista o pozitie mai dura a Parisului fata de dosarul nuclear al Teheranului si de cel al Phenianului. Va exista si un sprijin francez mai solid si mai concret la reconstructia Irakului. Este de asteptat, de asemenea, ca politica franceza fata de Israel sa fie aceeasi cu pozitia Statelor Unite, ceea ce constituie un mare avantaj pentru statul evreu. Se poate spune chiar ca Bush isi imparte victoria din Franta cu Israelul, care castiga astfel un aliat de mare forta in Uniunea Europeana. Si Israelul este foarte constient de aceasta mana intinsa de providenta. Premierul israelian, Ehud Olmert, a fost printre primii care s-au grabit sa salute victoria lui Sarkozy si sa-si exprime increderea in viitorul relatiilor cu noul lider de la Paris.
Oricat de filoamerican ar fi presedintele francez, Bush nu trebuie, totusi, sa-si faca iluzii in privinta perspectivei ca Franta sa cupleze la toate fanteziile sale beligerante si sa-si trimita trupele si banii chiar oriunde i-ar solicita-o interesele americane. Sarkozy nu va risca sa afecteze relatia cu Berlinul si sa caleze motorul franco-german al Uniunii Europene, de a carui functionalitate depinde insusi statutul Frantei de mare putere a continentului. Intrevederea noului presedinte francez, chiar inainte de investirea oficiala, cu seful Executivului de la Berlin, Angela Merkel, este dovada concreta a intentiilor lui Nicolas Sarkozy de a consolida legaturile cu Germania. Iar Germania nu manifesta disponibilitatea de a-si arunca oamenii in razboaiele altora, mai ales cand acestea sunt purtate in numele cine stie carei fantasme.
Asadar, Bush poate fi considerat un castigator al alegerilor din Franta, dar cu prerogative limitate.
Aceasta este una din fetele monedei americane. Pe cealalta fata, este gravata infrangerea lui Bush in Marea Britanie, odata cu plecarea de la putere a lui Tony Blair, cel care l-a sprijinit permanent, docil si neconditionat. Gordon Brown (aproape cu certitudine, succesorul lui Tony Blair la sefia Partidului Laburist si a Cabinetului britanic) n-are de gand sa guverneze la Londra prin firul rosu cu Washingtonul, nici sa faca poteca intre 10 Downing Street si Casa Alba, nici sa-i ceara permisiunea lui George W. Bush sa stranute, atunci cand are guturai.