Suntem sclavii lui "asta e!"

Oricand se simte nevoia unui salvator "asta e!". Pronuntata cu zambetul pe buze sau cu un oftat, sintagma alcatuita dintr-un pronume demonstrativ, forma populara, si verbul auxiliar "a fi" la timpul prezent functioneaza perfect atunci cand se impune sa motivezi esecul unei actiuni. Chiar si atunci cand vrei sa demonstrezi prietenilor, cunoscutilor, sefilor pasageri sau eterni, familiei - oare, de ce si familiei! - ce eforturi ai depus pentru rezolvarea unei situatii. Degeaba ! Sunt forte oculte care se opun unui deziderat, unui proiect, unei audiente... Se pun de-a curmezisul si, gata! Ai facut tot ceea ce a depins de tine. Si... la un moment dat, nimic n-a mai mers.
Relatia de prietenie a romanului cu "asta e!" are o semnificatie aparte. Si radacini serioase. Nu avem idee pe ce treapta a istoriei a intrat in vocabularul omenirii - toate popoarele civilizate apeleaza la un nevinovat "asta e", pe care, daca nu l-au avut, l-au imprumutat! - insa romanii l-au transformat in zeu national al sintagmelor cu efect precis. Dupa "asta e!" nu mai urmeaza nimic. Doar tacere. "Asta e!" incheie o justificare, o explicatie, un punct de vedere personal intr-o problema careia nu-i poti da de capat. Cateodata echivaleaza cu "lasa-ma in pace!". Sa fim clari: nimeni nu a avut intentia sa i se inchine. Autoritatea pe care si-a dobandit-o a venit, in mod firesc, odata cu trecerea timpului, care, la noi, adanceste conflictele, subtiaza parghiile sociale, politice, economice etc. Si, in general, amplifica nemultumirile oamenilor in ce priveste guvernarea. Mai mult, disfunctionalitatile in plan moral - trebuie sa recunoasteti ca sanatatea morala a unei societati este cea care lasa camp liber de manifestare binelui si armoniei!- va complica mersul normal al lucrurilor intr-o comunitate. Va face ca viata insasi sa devina un calvar. Si nu suntem departe. Dimpotriva.
In plus, fie ca avem parte de un an in care se intetesc furtunile politice, urmate de aparente acalmii, fie ca trebuie sa suportam cresterile explozive ale preturilor la energie, gaze, combustibil si, tot mai frecvent, la produsele alimentare - sector la care am depasit cu mult tarile occidentale! - sentimentele noastre se rafuiesc, se apara sau capata in profunzime, retragandu-se in spatele formulei-balsam "asta e!". Pai, cum altfel am putea face fata torentelor de ipocrizie, indiferenta, a cazurilor de coruptie - de parca s-ar fi votat legea incurajarii si sustinerii coruptiei! - daca nu apeland "numarul norocos" din cinci litere, care intamplator, coincide cu cele cinci simturi ale omului. Pe care, nu este exclus ca aceia care ne conduc sa le vrea adormite pe toate cinci pentru a domni, in voie, peste tara unde nicio voce, niciun scancet, niciun protest sa nu le tulbure visurile. Asupra unuia dintre ele, pe care noi, toti, in urma cu doi ani si jumatate, il vedeam sincron cu visurile noastre, urmeaza sa ne punem verdictul sambata. In acest caz si numai in acest caz, ideea de a fi sinceri cu noi insine, de a fi responsabili si fermi nu trebuie sa esueze intr-o lamentabila eticheta de tipul "asta e!". Daca va fi sau nu demis presedintele suspendat depinde numai de noi. De cat de bine am inteles, pana acum, unde este ascunsa si mereu la panda samanta discordiei si scandalurilor politice care ne-au alungat in anticamera tacerii. A revoltei mocnite imbracate in vesmantul resemnarii. Pentru ca "asta e!"... asta a devenit: resemnare, ca scut de aparare.

---

Despre autor: