Cinstit vorbind, nici azi nu-mi e clar daca sunt de stanga sau de dreapta. Fiind eu atat de nedeslusit, sunt prudent cu cei care se declara in chip foarte hotarat de o parte sau de alta.  Normal mi se pare sa fii ca mainile pe un trup, una in stanga si cealalta in dreapta, insa apartinand definitiv aceluiasi intreg. In 1990, lucrurile imi pareau si mai putin limpezi ca acum. Iar cum primii care ne vizitau tara erau aventurierii, escrocii, politicienii si misionarii, am fost de-a dreptul socat cand tot grupul de tineri, instalat pentru o noapte in casa mea, mi s-a marturisit ca-i de stanga. Nu putea fi decat un grup de aventurieri. Tinerii erau italieni instariti din Nord, aveau scoala si slujbe banoase, parintii mosteneau si le lasau mostenire vii si crame, casele in care locuiau erau conace, ferme si vile si, totusi, se facusera comunisti.  Spun se facusera, pentru ca nimeni nu se naste de stanga sau de dreapta. Grupul era si mai contrariat de dezorientarea mea ideologica. Pentru ei, revolutiile nu puteau fi decat de stanga. Intre fleacurile, cu care ar fi fost sa-si onoreze gazduirea, se gasea si un cozonac la cutie. O cutie atat de aratoasa, ca nu mai conta ce se gasea inauntru. Nu eram, de buna seama, singurul roman care, din cauza ambalajelor occidentale, elegante si provocatoare, socotea ca si continutul trebuie sa fie la fel. Din modul cum a evoluat conversatia am realizat ca nu sunt aventurieri, ci un fel de misionari comunisti, care colindau Romania pentru o cura de comunism de la sursa si ca sa ne previna ce pierdeam optand pentru capitalism.  Cu acest prilej am aflat ca stanga italiana e foarte puternica si ca avea sa invinga. Sa duca Italia, cum se spunea la noi cu o metafora cam schioapa, dar pe care o invatasera si copiii de gradinita, spre comunism, in zbor.  Daca pricep eu bine, le-am zis, voi vreti sa vi se nationalizeze cramele si vilele, sa vi se trimita parintii la puscarie, fiindca au fost exploatatori, fiii si fiicele voastre sa nu mai aiba voie sa dea la facultate si, in loc sa cutreierati lumea in Mercedesuri, sa va duceti cu autobuzul si cu aprobare de sus doar pana la Ruse. Dupa cum vedeti, eu va tratez cu salam Mortadella italian de la ajutoare. Ei, luati-va gandul de la Mortadella, c-o sa mancati numai salam cu soia, dar si din asta cu stat la cozi.  Discutia s-a precipitat pana in punctul in care, uitand ca-mi sunt oaspeti si ca aveam, ca si ei, dreptul la o parere, au devenit exagerati. Nu din proasta crestere, ci pentru ca erau zece, adica multi, multime, popor, iar eu eram unul, adica minoritatea, intelectualitatea retrogradata si de dreapta. Erau masele largi contra individului indaratnic, caruia trebuia sa i se faca binele cu forta, asa cum ne invata si Lenin: Nu stii - te invatam! Nu poti - te ajutam! Nu vrei - te obligam! Numai ca Lenin, nefiind de fata, ca sa ma oblige sa-i indur si a doua zi, dimineata le-am cerut sa-si vada de drum. Au plecat repede luand si cozonacul.