Mi-as fi dorit sa fiu cu dvs. si sa rostesc un cuvant depre "Revolta la urne", mai ales ca de domnul Boda ma leaga o relatie aparte. Dupa cum vedeti, n-am reusit, obligatiile profesionale retinandu-ma la "bara". Tudora m-a prins de roba tocmai cand ma repezeam sa ies din tribunal si m-a rugat sa o consiliez juridic. Cum, care Tudora? Vasazica, n-ati apucat sa cititi cartea de fata! Grabiti-va, acordati-va un ragaz de-o ora, doua si veti descalci multe din tainele in care ne-au ingropat politicienii postdecembristi. Merita. Tudora e o taranca transilvaneanca (in jurul careia se tese prologul filadei ca un fel de moto), cu limba ascutita, amendata de un judecator intransigent pentru tulburarea solemnitatii sedintei de judecata. In valtoarea procesului, Tudora nu s-a mai stapanit si a mascarit-o pe reclamanta. "E o curva!", a izbucnit ea cu naduf si s-a pricopsit cu o amenda de 500 de lei. "Bine, dom’ judecator, platesc. Dar am si eu o rugaminte. Acuma, ca tot dau banii astia, pot sa-i spun ca-i curva? Ca si asa stie tot satu’". Morala se subintelege: "Asa e si cu politica. Toata lumea stie ca-i curva, dar putini au curajul sa-i spuna in fata. Cei care, totusi, i-o spun, platesc". Ca sa scape de amenda, Tudora m-a oprit si, dupa ce ne-am tocmit, am facut o contestatie impotriva sanctiunii, iar acum astept pronuntarea sentintei. Iata, asadar, motivul absentei mele fizice de la lansarea cartii nascute din dialogul purtat, parelnic spontan, in 2005 intre Iosif Boda si Lucian Sarb.
Un dialog despre alegerile din 2004,
publicate (simpla coincidenta?) in ajunul istericului referendum de peste doua zile. O analiza complexa si completa a evenimentelor din urma cu trei ani, ale caror consecinte le resimtim, deloc confortabil, la vremea salcamilor in floare. Intamplarile de atunci sunt disecate ardeleneste: cumpanit si fara zor, riguros si aproape didactic. Profesorul Boda ii explica mai tanarului Lucian Sarb, impartial si cult, misterul infrangerii nastasiene si al izbanzii basesciene, deopotriva. "Daca Basescu ar fi putut sa candideze si sa castige trofeul si apoi sa-l inmaneze altuia, iar el sa preia functia de prim-ministru, probabil ca lucrurile ar fi stat mai bine in Romania". Premonitia ii apartine analistului politic si daca lucrurile se rostuiau astfel, Republica Romferendum de azi ar fi fost doar un joc de cuvinte si nu un plai inecat in orduri electorale.
"Revolta la urne" are si patru personaje principale, carora Iosif Boda reuseste, cu obiectivitate si simt al detaliului, sa le creioneze portretele.
Invingatorul Traian Basescu "nu e un tip suficient de cultivat si ma refer aici exclusiv la cultura umanista", "nu e tipul de protocol care sa intre in tiparul sefilor de stat", "nu stie sa-si lege nodul la cravata. Niciodata nodul ala nu se potrivea la deschiderea gulerului de la camasa. Era atipic si este si acum, intr-un fel, atipic". "Paradoxul este ca Basescu, in aparenta, nu are niciun fel de calitati" si "se pare ca Mugur Isarescu a ramas socat cand a citit stenogramele sedintelor guvernului Ciorbea in care erau redate interventiile si limbajul ministrului Traian Basescu". "Are ceea ce se numeste vana – observa neutru Lucian Sarb. E o alta trasatura foarte apreciata in spatiul mioritic. Cei obisnuiti sa accepte ceea ce li se intampla se dovedesc deosebit de atrasi de personajele puternice".
Invinsul Adrian Nastase e "un tip cu o anumita sobrietate, umblat prin marile cancelarii ale lumii, vorbitor fluent de engleza si franceza, un tip cizelat cu doua facultati facute la zi, ambele cu profil umanist, dreptul si sociologia. A fost cercetator, a scris... Era mult mai aproape de ceea ce noi credeam ca ar trebui sa fie modelul unui presedinte potrivit sistemului politic romanesc".
Sovaielnicul Theodor Stolojan "parea singurul neamt din tot executivul. Era parca din alta lume, era bolovanos la vorba, de multe ori nu-si termina frazele, sfarama piatra intre dinti. Era un tip destul de nervos in interiorul lui, dar nu prea ii permitea ego-ului lui sa iasa la suprafata. Il strangea serios de fraie. Era de o sobrietate nelatina. Nu avea nimic din balcanismul nostru, n-avea nimic din ceea ce era obisnuit pe malurile Dambovitei".
Enigmaticul Virgil Magureanu "era o figura publica. Venea cu o anumita legenda de om care, daca nu a luptat impotriva regimului comunist, a luptat in orice caz, impotriva lui Ceausescu" si "Avea foarte bune legaturi in mai toate redactiile ziarelor si nu-i venea deloc greu sa lase sa apara o informatie, o stire fara bani. Magureanu avea acest talent de a se inclina, de a face o REVERENTA, o plecaciune dar cu o oarecare superioritate intelectuala. (...) A avut si talentul de a lasa sa se inteleaga ca nu a fost strain de tot mecanismul care, in ’96, a dus la schimbarea regimului Iliescu, la alternanta de putere". "Exact ce spuneam - continua descrierea frusta Lucian Sarb - exista oameni care cultiva misterul si cladesc in jurul lor un cocon, asemeni viermilor de matase. De acolo lasa sa se inteleaga ca nimic din ceea ce se intampla nu le este strain. Cu asta se hraneste masa de spectatori ai vietii politice si sociale. Nu numai in Romania".
Cartea se citeste pe nerasuflate, dialogul curge, nu lancezeste, are nerv si umor, o discutie intre doi oameni instruiti, manuitori, adesea, al verbului mordant. Lectura se sfarseste brusc, din pacate, fara o concluzie, fara un epilog, de parca cineva i-ar fi "suspendat" pe ardelenii prinsi in dialogul atat de captivant. Poate ca dupa "referendum" va urma si volumul al doilea, subiectul merita "tocat" de autorii "Revoltei la urna", mai ales ca Iosif Boda isi tradeaza la un moment dat intentia si altor destainuiri: "Despre acest episod nu sunt dispus sa discut inca". Sper s-o faca repede si mai sper ca niciunul dintre dansii sa nu plateasca pentru franchetea si temeritatea dialogului. Aidoma Tudorei, clienta care ma tine in loc si ma impiedica sa fiu cu dumneavoastra. Ea trage ponoasele pentru un delict de opinie. Nici Iosif Boda si Lucian Sarb nu vor scapa, probabil, de criticile unora, caci sinceritatea deranjeaza, socheaza, zgandara orgoliile abrazive. Starneste invidii. O dovada in plus ca politica e curva si cum naiba sa nu te revolti in vecinatatea nevinovata a urnei?