Cand am trecut prima data prin Malini, parintii lui Nicolae inca mai locuiau in casuta de langa scoala. Caietele lui Nicolae (acum, in mare parte, risipite, ratacite, ori pur si simplu furate; tot acolo am aflat brosura cu "Poemul invectiva" al lui Bogza – dupa multi ani, am recunoscut cartulia acasa la un cunoscut poet iesean: se vede ca poposise si el, candva, cu folos, la Malini – o sterpelise pur si simplu!) erau pastrate intr-un geamantan scorojit, pe sifonier. Cu ingaduinta tatalui, am ales cateva poeme, desigur, inedite, si le-am publicat la Cluj, in "Tribuna". Dupa aparitia versurilor, batranul Labis mi-a trimis o scrisoare ce poate interesa, neindoielnic, istoria literara: "Calare pe un armasar roib, cu Nicolae asezat in partea din fata a seii, cutreieram, cand la pas, cand la galop, satul si obcinele din imprejurimi. Ne intorceam veseli, cu calul in spume, si primeam fara sa le auzim dojenile unei mame grijulii, care ne tot arata ce-ar fi putut sa se intample daca s-ar fi speriat calul... Alta data, cu cativa pastravi frumosi tainuiti in sanul lui Neculai, ne grabeam sa ne aratam isprava acasa... Am colindat apoi prin poieni, am vazut muma padurii, am vazut urma rasului si ne intorceam pe langa podul lupului, obositi si morti de foame. Pe la cinci ani, Neculai invata buchiile, iar la sase ani, citea de-acum "Capra cu trei iezi"... A venit apoi razboiul; cand am avut ragazul sa stam iarasi de vorba, ne schimbaseram mult si unul si celalalt. Calul, rechizitionat, pierise pe front, prima copilarie zburase..." Toate caietele din vremea scolii au (adica, aveau, cine stie pe unde-or mai fi!) un fel de "pagina de titlu" desenata cu tus, creioane colorate sau acuarela. Unele, legate meticulos, in panza, sunt caligrafiate in intregime cu tus negru ("In satucul dintre brazi") sau cu cerneala colorata, ca in cazul traducerilor (nu stiu prin intermediul carei limbi) din poetii Kung Fu Dse, Dshuang Dsi, Li Tai Pe. Versurile romanesti, fluente si expresive, au indus in eroare pe cercetatorii grabiti ai manuscriselor de la Malini. Intr-o revista lunara de cultura, strofele lui Liu Tzeau erau prezentate drept "poem inedit de Nicolae Labis" ("Da, scumpa mea, luna e nespus de frumoasa / Valul, in coastele lotcii incheaga un cantec, / Buzele tale ma cauta calde si vasla / Se-mpiedica-n apa batuta cu stele de jad..."). Facem cuvenita rectificare – nu de alta, dar pe langa alte acuze, in carca poetului s-ar mai aseza si "localizari nedeclarate". Cu titlu de curiozitate, iata cateva dintre preocuparile elevului "Labis E. Neculai" in decursul a doua luni de zile, conform cu insemnarile din caietul intitulat "Antologie si informatii literare": citeste 46 (!) de autori romani si straini, clasici si contemporani; redacteaza "articole" critice violente la adresa unor pseudo-creatii poetice publicate in anumite reviste; tine la zi "Jurnalul de bord" al copilariei; concepe schite autobiografice, in care descrie satul Malini, urgisit de razboi... Cel ce avea sa dea semnalul dezghetului in poezia romana, cuvenindu-i-se, macar pentru asta, loc si rang in pagina istoriei literare, avea sa fie omorat a doua oara de cerberii morali cu semn inversat (unii, ce se aratau – candva! - extaziati in prefete, au "intors-o" fara jena la 180 de grade, straduindu-se sa scoata din manualele scolare numele poetului de la Malini!). Judecata "de valoare" propusa de domniile lor se aliniaza perfect... pe dos cu motivatia organului judetean de partid Iasi, care – fapt fara precedent si, in epoca, de exceptionala gravitate! - a trimis la topit numarul 5/1955 al revistei "Iasul literar" din pricina lui... Labis. Iata motivatia "organului": Nicolae Labis nu-i decat un "ghimpe otravitor si dusmanos", autor al unor poezii minate de "idilism si nepasare: lupta de clasa e bagatelizata, manevrele chiaburesti sunt privite de pe pozitii deviationiste"... etc. etc.