Il cheama Xkiddo36. Nu la serviciu, nici acasa, ci in WOW, adica World of Warcraft, un joc de retea. Sta acolo cateva ore pe zi. Plateste pentru asta. Si probabil ca pune mai mult efort decat in treaba oficiala, din care isi castiga salariul. Are mai multi prieteni facuti din pixeli decat din carne si oase. Iar sticla de cola de doi litri a ajuns sa i se para mica, poate si pentru ca se termina in jur de ora 3 dimineata. Nu c-ar avea o problema: doarme linistit dupa asta, visand inca un raid sau o instanta impreuna cu ghilda lui virtuala din joc. Legenda: ghilda e gasca. Iar raidul si instanta sunt cateva dintre ocupatiile cu care firma proprietara a lumii virtuale WOW tine ocupati milioane de jucatori din toata lumea.   A, am uitat: 36 din Xkiddo36 vine de la varsta lui. In ani. Generatia care s-a facut mare cu calculatoarele Sinclair Spectrum a trait tineretea in zgomotul hardurilor de 386 si si-a cumparat placa grafica de 500 de dolari inainte de frigider de 300, generatia asta alfabetizata cu biti si plimbata pe nu stiu cate planete in Master Of Orion trece usor, usor de maturitate. Fara gratie (ca fundul si-a cam pierdut fibra de la atata scaun), dar cu efort nocturn la capatul cablului de broadband. Si se duce, in click de mouse, spre varsta la care va fi nevoie de o tastatura cu litere mari, mari de tot, sa poti sa tastezi cu tot cu Parkinson.  Acum cateva zile, un prieten gamer de varsta mea imi povestea ca l-a batut rau un jucator care, la capatul luptei, s-a scuzat zicand ca trebuie sa mearga la culcare. "De ce, ca e abia 11?", l-a intrebat. "Pentru ca nu-mi da voie mama mai tarziu", a raspuns combatantul. Omul carunt o luase pe coaja de la un pusti de 9 ani. Care, fireste, in joc, avea un avatar cu muschii pe el cat casa.   Avatar. Pentru publicul mai putin dus la biserica din Second Life, avatarul e personajul care te intruchipeaza pe ecran. Poti sa fii cine vrei, insa daca vrei sa fii ca lumea, trebuie sa platesti. Nu doar pentru implant, ci si pentru arme, vehicule si vraji. Sau chiar pentru casa si teren, cum se intampla in Second Life. In spatele avatarului ar sta o intreaga economie, daca e sa-i credem pe exaltatii net-ului, care cred ca milionul de dolari se va face in 2010, in cinci secunde, cu o idee buna, exprimata in linii de cod.   Un milion de scriitori de SF au prorocit c-o sa ajungem sa traim in lumi virtuale, si iata ca treaba asta se intampla. Insa nu e la fel ca in Matrix. Si asta dintr-un motiv simplu: nu stiu pe nimeni care sa transporte o bucurie din viata virtuala in cea reala. Avatarul tau va putea sa faca sex cu avatarul altuia, insa asta nu inseamna ca tu te vei indragosti, insura, face copii, vei fi fericit. Cumva, mintea noastra stie ca nu e pe bune. Si probabil ca nici portofelul nu va fi prea usor de pacalit.