Dupa cum anticipasera analistii, Francois Fillon (dr.) a fost numit, ieri dimineata, premier al Frantei, de catre noul presedinte, Nicolas Sarkozy. El si-a preluat oficial prerogativele, de la prim-ministrul demisionar, Dominique de Villepin (st.), in cadrul unei scurte ceremonii, desfasurata la Matignon, incepand cu ora locala 11:00. Noul premier a promis sa respecte "toate angajamentele asumate". Componenta noului Guvern de la Paris va fi comunicata in cursul zilei de azi.
Cunoscut drept apropiat al lui Nicolas Sarkozy, al carui consilier politic a fost, Francois Fillon a sosit la Matignon, sa-si preia atributiile de la predecesorul sau, dupa ce, la ora 08:30, a luat micul dejun la Elysee, impreuna cu presedintele instalat in ajun. Este de asteptat ca Fillon, jurist in varsta de 53 de ani, gaullist, considerat un om echilibrat si moderat in discutii, sa colaboreze indeaproape si in bune conditii cu Presedintia Republicii Franceze, indeosebi cu secretarul general, Claude Gueant, denumit de presa "prim-ministru bis" si, evident, cu seful statului, Nicolas Sarkozy. Beneficiind si de girul unei reputatii de persoana discreta si eficienta, Fillon s-a impus in ultimii doi ani ca artizan incontestabil al reformei "in profunzime" promovata de Nicolas Sarkozy, transmit agentiile internationale de presa.
Un prim-ministru al dialogului si al schimbului de idei
El s-a facut cunoscut, in special, prin proiectul de reforma in domeniul pensiilor, promovat in 2003, pe cand era ministru al Problemelor Sociale. Trece drept un om al dialogului, al schimbului de idei in dezbatere, mai degraba decat un om al confruntarii. Calm, cu un umor de tip britanic, familist convins, casatorit cu galeza Penelope Fillon (primul premier din istoria Frantei casatorit cu o britanica), tata a cinci copii si cititor impatimit de Chateaubriand - portretul lui Fillon-omul. Ar mai fi de adaugat ca este un mare amator de alpinism, de alergari de placere si de curse de automobil.
De altfel, el a participat in fiecare an pana acum la cursa de automobile "24 heures du Mans", la volanul unui Ferrari. I se reproseaza uneori ca este prea prudent, dar, in acelasi timp, este considerat capabil sa reactioneze instantaneu, impresionand asistenta. Ministru al Educatiei, el a fost nevoit sa dea inapoi in 2005 in legatura cu reforma conceputa de el pentru acest sector, din cauza manifestatiilor de strada ale liceenilor, iar in iunie 2005 a parasit Guvernul Dominique de Villepin, alaturandu-se lui Nicolas Sarkozy. "Cand am decis sa lucram impreuna in urma cu doi ani, ne-am spus ca atunci cand va veni momentul, totul va fi pregatit", a marturisit el recent autorilor unei carti privind ascensiunea lui Sarkozy.
Este considerat de analisti ca unicul prim-ministru capabil sa accepte rolul de "superdirector de cabinet" al presedintelui Sarkozy, in conditiile in care acesta se doreste a fi "un presedinte jucator".
Franta intr-o "noua era politica"
Presa franceza de ieri a apreciat ca odata cu preluarea oficiala, miercuri, a mandatului de presedinte de catre Nicolas Sarkozy, Franta intra intr-o "noua era politica". "Dupa toate probabilitatile, ca si in cazul alegerii lui Francois Mitterrand, in 1981, cea a lui Nicolas Sarkozy deschide o noua era in viata politica franceza", apreciaza Liberation. "Ieri, plutea un parfum de Kennedy, un aspect de stralucire, un suflu al modernitatii, la ceremonia de investire", observa Figaro. "Pentru Franta, Nicolas Sarkozy nu este numai un nou presedinte, ci si un om nou instalat in cele mai inalte functii ale statului", adauga cotidianul.
Unii editorialisti analizeaza metodele la care ar putea recurge noul presedinte al Frantei pentru a-si pune in practica dezideratele. "Hotarat sa aduca in Franta o versiune franceza a neoconservatorismului anglo-saxon, Sarkozy ar putea face acest lucru cu o abilitate redutabila, cu o vointa sincera de a-si dezarma opozantii", scrie Laurent Joffrin editorialist la Liberation.