Traficul bucurestean  a aratat, ieri, mai apocaliptic ca niciodata. Coloanele interminabile de masini, cu soferii iesiti pe jumatate prin portiere, claxonand in van, precum fac lupii cand e luna plina, au dat inca o dovada a dezastrului rutier la care suntem martori in fiecare zi. Desigur, fiecare dintre autoritatile cu responsabilitati in domeniu a scornit rapid cate o explicatie. S-a pus totul pe seama mitingului taximetristilor, pe lucrarile de la circuitul de viteza din jurul Casei Poporului, pe santierele lui Videanu, ba chiar si pe vremea caniculara ce chipurile l-ar lovi pe sofer in moalele capului, lasandu-l fara reflexe. Realitatea este insa mult mai tragica.

Chiar daca primarul Adriean Videanu va ajunge la fundul sacului si nu va mai avea cum sa imparta lucrari pe baza de algoritm politic, Bucurestiul tot sufocat va fi. Nici mitingurile, care sigur se vor mai tine lant, in special de la toamna incolo, nu sunt adevarata problema a Bucurestiului. Transportul in comun este insa un capitol a carui radiografie poate pune degetul pe rana.