Poate ca nu toti romanii s-au nascut poeti, dar, cu siguranta, in inimile fiecaruia dintre ei salasluieste o doza de romantism pe care numai acesti oameni o pot avea. Vremurile cand Cristian Gatu, Cornel Penu, Nicolae Munteanu, Vasile Stanga, Stefan Birtalan ori Maricel Voinea scriau istorie in handbalul mondial pareau, pana nu demult, apuse. Era vorba, poate, doar despre o poveste frumoasa, una de suflet, pe care cei care au apucat acele timpuri o spuneau copiilor care intrau pentru prima data intr-o arena. In sport este insa ca si in viata, ca si in razboi: vai de cei invinsi! Romanii au cunoscut gloria, dar apoi decaderea a pus stavila unei povesti minunate. Razboiul parea pierdut, romanii fiind umiliti chiar de catre cei care invatasera acest sport de la noi. Handbalul murise odata cu tot sportul romanesc de echipa, dar parca aici, unde gloria ii acoperise pe romani, drama avea alte dimensiuni.

Istoria are, insa, darul sa se repete. Dintr-o poveste trista, astazi, handbalul poate redeveni o epopee.