Mi-am amintit de aceasta schita saptamana trecuta citind "Apelul pentru respectarea statului de drept si a democratiei", semnat de o suta de intelectuali sprijinitori ai lui Traian Basescu, in care am gasit expresii precum "fortarea interpretativa" sau "Legislatia referendara". Daca prima alaturare de cuvinte te duce cu gandul la Toscanini, a doua trimite la inovatiile lingvistice ale lui Marian Vanghelie, primarul Sectorului 5, si aceasta nu pentru ca sub jurisdictia sa se afla si cartierul Ferentari. Ci intrucat termenul "referendar" si derivatele sale nu au nici o legatura cu... referendum. Potrivit dictionarului de neologisme, referendar era un "demnitar al Curtii franceze", respectiv un "membru al Senatului in Imperiul francez, care detinea sigiliul Adunarii..."
Orice elev de liceu invata ca adjectivul "general" si derivatele sale nu suporta grade de comparatie. Cu toate acestea, cei o suta de intelectuali, intre care gasim si un domn Vasile Astarastoae, subscriu unei fraze kilometrice din care citam inceputul: "Grave ni se par chiar si tendintele mai generale aparute in cadrul actualei majoritati PSD-PNL-UDMR-PRM-PC de a incerca sa schimbe regulile jocului chiar in timpul jocului: incercarile insistente...". Sa folosesti "a incerca" si "incercarile" in acelasi segment de fraza, dupa "mai generale", suna la Marian Vanghelie, care s-ar cuveni cooptat membru de onoare al GDS. Intelectualii dlui Basescu cer "publicului" sa "participe la referendum in numar cat mai mare". Or, "publicul" merge la teatru. Daca nu ma insala memoria, "publicul" cu drept de vot poarta numele de "electorat".
Mai imbacsit decat proza greco-catolica, osciland intre "Bonjur popor!" si "Sculati, voi oropsiti ai sortii", Apelul publicat pe prima pagina a revistei "22" nu a fost citit probabil decat de persoana care l-a formulat si de corectorul publicatiei. Reteta e veche; unor semnatari li s-a cerut sau cersit iscalitura, altii au fost avizati, "Te-am pus pe lista", cativa se vor fi trezit trecuti in pomelnic si le este lehamite sa dea o dezmintire, cum a facut scriitorul Sorin Marculescu in urma cu un an, cand a explicat de ce refuza sa subscrie la un "protest"...
Atunci cand s-a publicat manifestul pro-Basescu al celor 50 de intelectuali, cel din luna februarie, mi-am amintit de torentele encomiastice revarsate in iunie 1940 asupra lui Carol al II-lea de intelighentia romaneasca a epocii. N-au trecut decat trei luni si monarhul a trebuit sa abdice si sa ia calea pribegiei. Nu s-a mai intors niciodata pe tron. Asa incat dl Traian Basescu, citind Apelul celor o suta, n-ar trebui sa se bucure, ci sa puna lautarii sa-i cante: "Foaie verde, nuca seaca". Pentru ca nu stiu cum se face, dar in Romania sprijinul acordat de intelectuali unui om politic e ca un pocher cu mana moarta sau pe bete de chibrit. La sfarsitul lunii februarie i-au facut intelectualii miting de sprijin doamnei Monica Macovei, s-au strans vreo 500 de suflete in Piata Universitatii, revista "22" a titrat cu verzale pe pagina intai; "Martisor pentru Monica", iar peste putin timp doamna Macovei inceta sa mai fie ministru al Justitiei. Intelectualii romani, indeosebi cei cu spirit civic, au o calitate inrudita cu trasatura fundamentala a nevestelor romance dintr-o anecdota de pe vremuri: se spunea despre ele ca fac cele mai frumoase parastase.