Satele, aflate sub "spaima colectivei"  Cu toate ca primisera pamant prin reforma din martie 1945, taranii se simteau din ce in ce mai constransi economic, o data cu introducerea cotelor obligatorii in februarie 1946. Intrucat guvernul exercita presiuni pentru a strange cat mai mult grau de la sateni, acestia au inceput sa se revolte. Erau speriati si de zvonurile privind colectivizarea.   Cotele agricole,  ridicate direct de pe camp
Cel mai adesea, tensiunile dintre tarani si autoritati incepeau de la modul de strangere a cotelor de cereale. Dupa preluarea totala a puterii la 30 decembrie 1947, guvernul Groza nu s-a mai ferit sa ia masuri autoritare, dispunand ca cerealele pentru cote sa fie luate direct de pe camp, masura care a provocat revolte in multe localitati.  Â Dupa razboi, situatia economica a Romaniei a fost dezastruoasa. Desi taranii beneficiasera de mult-dorita reforma agrara, in martie 1945, campania agricola de primavara a fost compromisa in acel an. In iarna, taranii se ocupasera de impartirea abuziva a terenurilor "mosierilor", incurajati de propagandistii comunisti care urmareau destabilizarea guvernului Radescu. Dupa legiferarea reformei agrare, guvernul Groza a pedepsit astfel de atitudini, spunand ca de atunci incolo pamantul era al taranilor si nu aveau de ce sa mai incalce legea. Insa satenii s-au preocupat sa ia un lot cat mai roditor de pamant in primavara anului 1945 decat sa cultive terenul. Recolta slaba din 1945 a fost agravata in 1946 de o seceta cumplita, care a saracit majoritatea gospodariilor.    
COLECTE CU FORTA. In septembrie 1946, Subsecretariatul de Stat al Aprovizionarii a intocmit un "Raport asupra problemei graului", inaintat Anei Pauker si lui Gheorghiu-Dej, membri ai Secretariatului PCR. Acest raport a fost elaborat de un anume Constantin Pintilie, prezentand situatia dezastruoasa a stocurilot de cereale. Orasele puteau fi cu greu aprovizionate cu paine, speculantii devenisera foarte "activi", iar singura solutie considerata viabila de catre functionarul in cauza era un import de grau din tarile continentului american, dublat de o amanare a platii datoriei de razboi in cereale catre URSS. Pe plan intern, Pintilie propunea insa "masuri energice administrative si jandarmeresti pentru a impiedica evaziunea si a facilita colectarea oficiala de urgenta cel putin a cotelor obligatorii". El blama atitudinea autoritatilor locale, comuniste, care redusesera "nejustificat" cotele obligatorii la 20%-30% din procentele stabilite de guvern. Pentru a "vindeca" aceste "naravuri", era de parere ca in fiecare judet sa fie trimisi reprezentanti din alte judete, care sa colecteze. Conform planului sau, in judetele considerate excedetare (cele vestice), trebuiau trimisi "delegati specializati" care urmau sa aplice "la fata locului", impreuna cu autoritatile locale (politice, culturale, religioase), o "politica stransa si tenace de convingere in vederea colectarii". Aceasta campanie trebuia sustinuta de presa guvernamentala, care avea menirea sa arate "situatia reala". Strategia lui Constantin Pintilie avea si o componenta post-colectare. In primul rand, era de parere ca trebuia limitat numarul morilor de faina la "strictul necesar". Aceste mori urmau sa lucreze la capacitate maxima, iar cele inchise sa fie sigilate si pazite pentru a nu se macina faina ilegal, produs care ar fi ajuns in opinia sa pe piata neagra. In al doilea rand, functionarul de la Subsecretariatul de Stat al Aprovizionarii propunea limitarea numarului brutariilor in aceiasi termeni ca si in cazul morilor de faina.    
In pofida masurilor guvernamentale, "circulatia necontrolata" a cerealelor nu a putut fi impiedicata. In iarna anului 1946-1947, taranii moldoveni afectati de foamete s-au indreptat "in masa" spre judetele sudice, cumparand vagoane de grau din judetele "excedentare". La inceput, jandarmii au reactionat dur, in conformitate cu dispozitiile pe care le aveau, si nu au permis ca vagoanele cu cereale sa paraseasca judetele "de origine". Dupa cateva conflicte intre tarani si jandarmi in judetele Teleorman si Dolj, autoritatile centrale le-au permis satenilor sa duca graul cumparat in Moldova, insa de distributia acestuia s-au ocupat autoritatile locale. Aceasta masura a provocat noi revolte, deoarece graul fusese cumparat la pretul pietei, iar ajuns in regiunile afectate de foamete era distribuit "socialist", nu in functie de contributia baneasca a fiecarui sat.    
"SCANDALUL INSAMANTARILOR". In primavara anului 1947, situatia satelor infometate din Moldova s-a mai ameliorat, in primul rand datorita unor importuri de cereale din SUA. Insa tensiunile dintre tarani si guvernanti nu s-au aplanat, fiind "animate" de problema pretului pentru cerealele de samanta. Conform dispozitiilor guvernului din martie 1946, campaniile agricole urmau sa fie coordonate unitar de Ministerul Agriculturii, care avea datoria sa furnizeze samanta. Insa pretul fixat al acesteia a fost dublu sau chiar triplu fata de cat primeau taranii pentru cerealele colectate, determinand nemultumiri in lumea satelor. Spre exemplu, in campania agricola de toamna din anul 1947, 14 tarani din comuna Voevodeni, jud. Arad, au intrat cu forta in depozitul centrului local de colectare a cerealelor, de unde au sustras 8.000 de kilograme de grau, care reprezenta cota familiilor lor. Gestul a fost provocat de faptul ca initial au primit 5,60 lei/kg de grau de "cota", dupa care centrul de colectare le-a solicitat sa restituie 3,80 lei/kg. Astfel ca ajunsesera sa primeasca 1,80 lei/kg de grau, in conditiile in care samanta se vindea in medie cu 15 lei/kg.   In unele cazuri, graul de samanta a venit cu intarziere, provocand iritarea satenilor care-si vedeau recolta compromisa, dupa o perioada de seceta prelungita. La sfarsitul lunii martie 1947, taranii din mai multe sate tulcene s-au strans in fata Prefecturii, cerand sa li se distribuie graul de samanta. I-a intampinat chiar prefectul, care s-a justificat ca judetul sau primise doar 17 vagoane de grau, care insa trecuse prin uscatorie si nu putea fi insamantat. Tensiunile au continuat cateva zile, pana cand Prefectura a facut un schimb cu alte judete pentru a obtine graul de samanta asteptat de tarani.     MIROS DE COLECTIVIZARE. Dupa "proclamarea Republicii Populare" la 30 decembrie 1947, prin abdicarea Regelui Mihai I, comunistii preiau in totalitate conducerea administrativa a statului. Prin alegerile falsificate din noiembrie 1946 isi asigurasera controlul Parlamentului, ulterior schimband si administratia locala cu persoane fidele. Astfel ca, incepand cu ianuarie 1948, guvernul Groza nu "se mai poarta cu manusi" cu satenii ce protestau din cauza cotelor sau pretului impus la cereale, iar "aparatul represiv" devine mult mai "hotarat" in stingerea revoltelor.  

Comuna Piatra Olt, jud. Romanati, a fost scena unui astfel de "conflict al colectelor". La 18 ianuarie 1947, in jur de ora pranzului, cateva sute de locuitori (400-500, initial, sau 300, ulterior) s-au opus masurilor de "blocare" pe camp a porumbului care se executau in satul Criva, comisia locala fiind in acel moment in curtea unui taran pe nume Marin Militaru. Multimea revoltata a insultat comisia care realiza "misiunea", cerandu-i oprirea ei, "pe motiv ca nu se face just". Mai mult, taranul Marin Oprea l-a lovit pe inginerul Victor Seu, presedintele comisiei. De asemenea, a fost lovit si primarul comunei, ambii fiind "luati spre primarie". Comandantul Sectorului de Jandarmi a cercetat cazul, ulterior retinand un grup de "instigatori" si un grup de "agresori", cel mai probabil selectati aleatoriu. Acestia urmau sa fie trimisi in judecata Tribunalului Militar Craiova. In tot acest timp, in fata postului de jandarmi s-au adunat circa 200-300 de sateni. Ei au blocat intrarea si au cerut punerea in libertate a celor retinuti. Comandantul de Sector, primarul si notarul au somat multimea sa se imprastie. Acest obiectiv a fost atins numai dupa interventia unuia dintre retinuti, care a recomandat multimii "sa fie linistiti ca nu va fi nimic". A doua zi, comandantul Legiunii si prefectul judetului s-au deplasat la fata locului pentru cercetari, alaturandu-se comisarului Stefan Sandulescu, delegatul Inspectoratului Regional de Siguranta Craiova. In final, cei retinuti au fost trimisi in judecata la Tribunalul Militar Craiova. Cercetarile ulterioare au stabilit ca "autorul principal" era un anume Petre Valcea, presedintele filialei locale a Frontului Plugarilor, care a convocat la primarie o adunare de partid.   DREPTATE CU CIOMEGELE. Uneori, intre tarani si colectori s-au iscat batai cu ciomege, temperate doar de interventia jandarmilor. La 25 ianuarie 1948, in comuna Fumureni, jud. Valcea, taranul Ion Serbanica "a avut o atitudine ostila fata de comisia de colectare in timp ce aceasta strangea cota la porumb", relateaza raportul postului local de jandarmi. In cateva minute, aproximativ 50 de locuitori inarmati cu ciomege au impiedicat activitatea colectorilor, "spunand in acest timp ca nu le vor mai permite sa colecteze nici o cantitate de porumb". Incetarea activitatii comisiei a dus la imprastierea locuitorilor. In aceeasi zi, datorita reluarii activitatii comisiei, populatia s-a adunat "in numar mare la primarie", oprind orice activitate a comisiei, huiduind-o si strigand in cor: "Pe timpul lui Maniu nu s-a colectat porumb!". In urma deplasarii imediate la fata locului a comandantului de sector, jandarmii au identificat ca "instigatori ai actiunii diversioniste" un numar de 12 tarani, "care au fost retinuti si predati Serviciului de Siguranta Judetean Valcea cu actele dresate". Conform anchetei Inspectoratului de Jandarmi Craiova, ar fi fost identificate ca singure motive care au determinat aceste actiuni protestatare doar cele legate de propriile lacune organizatorice: "Nu s-a facut complet lamurirea populatiei de necesitatea colectarilor executate. Lipsa de tact a comisiilor respective. Nu se colaboreaza intre organizatiile de masa respective". Pe parcursul anului 1948 si in 1949, nivelul cotelor a crescut "ametitor", taranilor fiindu-le din ce in ce mai greu sa-si achite obligatiile fata de stat. Pentru "eficientizarea" colectarilor, guvernul a dispus strangerea cotelor direct de pe camp, in momentul recoltarii. Taranii invatasera sa "pacaleasca sistemul", fie ca nu declarau intreaga cantitate recoltata, fie ca ascundeau o parte din cereale. Dar stranse direct de pe camp, cotele erau predate la nivelul stabilit de guvern.  Insa Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman din 3-5 martie 1949 a "rezolvat" chestiunea proprietatii private in agricultura, trasand "sarcinile partidului in lupta pentru intarirea aliantei clasei muncitoare cu taranimea muncitoare si pentru transformarea socialista a agriculturii". Incepea deci colectivizarea, iar locuitorii satelor erau "invitati" sa se inscrie "democratic" in Gospodariile Agricole Colective.     "Comunizarea" agriculturii, sarcina de partid Dupa Congresul de unificare al PCR cu PSD prin crearea Partidului Muncitoresc Roman (21-23 februarie 1948), comunistii au considerat chestiunea colectarilor o problema "de partid si de stat". Campania strangerii cotelor trebuia sa se faca "in spiritul" rezolutiei Plenarei PMR: "Interesele taranimii muncitoare nu pot fi rezolvate decat prin lupta, in alianta si sub conducerea clasei muncitoare, impotriva exploatarii capitaliste, pentru limitarea elementelor capitaliste la tara, pentru intarirea pozitiilor democratiei populare". Membrii de partid aveau datoria sa contribuie la buna desfasurare a strangerii cotelor, fiind infiintata o Comisie de stat pentru colectarea cerealelor pe anul 1948. Sarcinile de partid in vederea "desavarsirii" acestui "obiectiv" constau in "mobilizarea organizatiilor de partid si a organizatiilor de masa (Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Sindicatele de salariati agricoli) in vederea organizarii unei actiuni de lamurire a taranimii muncitoare si a salariatului agricol pentru sporirea comisiilor de colectare judetene; masuri de control". Pe timpul campaniei de recoltare, organizatiile de partid urmau "sa mobilizeze indrumatorii din resedintele de judet si resedintele de plasi - bine alesi si instruiti anume in problema colectarilor - pentru a folosi duminicile si alte zile de sarbatoare in diverse comune". Actiunea trebuia sustinuta si propagandistic printr-o "larga difuzare a ziarelor Scinteia si Scinteia Satelor, urmarindu-se intelegerea articolelor privind colectarile".     Intrunirea Rezistentei Anticomuniste
Asociatia "15 Noiembrie 1987" - Brasov organizeaza a V-a Intrunire a Rezistentei Anticomuniste la data de 17 mai a.c. (Ziua Eroilor), cu incepere de la ora 12:00, la Centrul Cultural "Reduta", din Brasov. Avand in vedere reaparitia in spatiul public a discutiilor privind regimul comunist, tinand cont ca anul acesta se implinesc 20 de ani de la revolta anticomunista de la 15 noiembrie 1987 de la Brasov, 30 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, 30 de ani de larotestul lui Paul Goma si de la Carta 77 etc. Asociatia "15 Noiembrie 1987" intentioneaza realizarea unei serii de manifestari in cadrul Anului Rezistentei Anticomuniste. Momentul central al acestuia va fi Conferinta Internationala "15 Noiembrie", manifestare aniversara a tuturor brasovenilor, care va avea loc in luna noiembrie.    
 Va recomandam spre lectura Dinu C. Giurescu, "Falsificatorii. «Alegerile» din 1946", Bucuresti, Editura RAO, 2006, 384 p. Centrul de Istorie a Romanilor "Constantin C. Giurescu" a lansat de curand prima carte dintr-o colectie dedicata istoriei recente, cu titlul Falsificatorii. "Alegerile" din 1946, sub semnatura academicianului Dinu C. Giurescu. Volumul urmareste procesul electoral din anul 1946, cu toate abuzurile si nedreptatile care au marcat acest scrutin. Desi Partidul Comunist promisese prin Platforma-program din mai 1946 pastrarea monarhiei constitutionale, a proprietatii private, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, anul electoral a fost marcat de numeroase ilegalitati: atacarea mitingurilor partidelor de opozitie cu bande de batausi cu sprijinul si logistica autoritatilor, santaje, cenzurarea la maximum a presei de opozitie prin impunerea unei cote de hartie reduse etc.      Â CITITI SAPTAMANA VIITOARE episodul 171

Centrul de Istorie a Romanilor "Constantin C. Giurescu" a lansat de curand prima carte dintr-o colectie dedicata istoriei recente, cu titlul Falsificatorii. "Alegerile" din 1946, sub semnatura academicianului Dinu C. Giurescu. Volumul urmareste procesul electoral din anul 1946, cu toate abuzurile si nedreptatile care au marcat acest scrutin. Desi Partidul Comunist promisese prin Platforma-program din mai 1946 pastrarea monarhiei constitutionale, a proprietatii private, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, anul electoral a fost marcat de numeroase ilegalitati: atacarea mitingurilor partidelor de opozitie cu bande de batausi cu sprijinul si logistica autoritatilor, santaje, cenzurarea la maximum a presei de opozitie prin impunerea unei cote de hartie reduse etc.