Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana i-a adus baciului Costea din Teliu, judetul Brasov, o faima nesperata. Omul, gospodar, cu peste 800 de oi, 30 de vaci, cai si porci, si-a amenajat o stana mai ceva ca un laborator de oras: cu gresie, mozaic pe jos, utilaje din Germania, camera frigorifica, punct de taiere si de asomare a mieilor. Avizul de functionare conform normelor impuse de UE i-a fost dat barbatului de 60 de ani de Pasti, iar el a devenit astfel primul oier europenizat.  
Toata viata a trait printre mioare. Cu mirosul lor imprimat in piele si in hainele ponosite de la atatea drumuri pe cararile impadurite ale muntilora€¦ Ba argat pe la mos Neagra, ba angajat al CAP-ului, tanjind de pe vremea cand bunicul sau il mai punea sa mulga vreo oaie din cele vreo 500, cate avea, sa termine cu slugarnicia pe la oricine si sa-si inchege propria gospodarie. Tineretea si-a petrecut-o cu mana prin carnuri, la macelarie. Dar i s-a urat repede de furtisagurile care se tot faceau, si de-ndata ce si-a zis: "Trea€™ sa ma apuc de treaba mea", apai nea Costea nici ca a mai dat inapoi.   Tras In jug. Implinise 35 de ani, familia trebuia intretinuta cum se cuvine si, neavand incotro, s-a imprumutat la banca atat cat sa cumpere 300 de oi cu pretul de 150 de lei bucata. Anii au trecut, omul s-a recasatorit, patru dintre copii sunt acum la casele lor, insa alti patru inca mai sed la masa sa, muncind cot la cot cu el. Una dintre fete, de 24 de ani, tine magazinul de la Sacele, mai ca un negustor, cealalta, mai mica, pe cel din Teliu, iar gemenii, de numai 9 ani, mai ca ar fugi de la scoala de dragul oilor si al vacilor pe care le mulg de cand aveau 5 ani. "Trezirea e la 5 dimineata si de atunci nu ne stau picioarele", povesteste sotia lui nea Costea, Leana, o femeie tanara, robusta, chitita pe treaba. Doar ea stie cum de reuseste sa tina cu mancare mai mult de zece oameni care muncesc cu ziua pentru ferma de animale, ba si familia, apoi sa fuga cu masina peste tot pentru a aproviziona cele doua magazine cu alimente.   MinunATia din Teliu. De ceva vreme, printre sateni, nea Costea a capatat alt nume. Cu rang inalt. Cele 850 de oi pe care le are la munte, vacile cu lapte, 30 la numar, porcii si caii din batatura l-au facut sa treaca de la "baciul Sabin" la "domna€™ patron". "Om tare bun ii", spune nea Gheorghe, barbatul care pazeste vacile "boierului", si inghite cu pofta bucata de slana varata in papornita de tanti Leana. Baciul Sabin are 14 angajati si, de cand cu Uniunea Europeana, s-a gandit ca cel mai bine pentru breasla sa ar fi sa infiinteze o asociatie, doar-doar in felul acesta vor putea sa-si comercializeze produsele peste hotare. Pana acum insa, nici un contract nu s-a intrezarit in ograda asociatiei. A ajuns sa fie seful celor sapte ciobani, cat cuprinde sub palaria sa asociatia "Poiana Florilor" din Teliu. Dar nu asta e marea mandrie a barbatului vanjos, cu ochii albastri si sprinten asemenea unui tinerel aflat la inceput de drum, desi varsta lui sare de 60. "In saptamana mare a Pastelui am primit de la Directie toate avizele sanitar-veterinare conforme cu normele UE", spune nea Costea si ciocneste un paharel cu palinca. Dupa care, ca o zvarluga sare de pe scaun si da sa ne arate stana sa, cum alta nu-i, impodobita mai ceva ca o casa de locuit. Peretii incaperii au devenit stralucitori de cand cu faianta curata si lucioasa ce-i acopera si, ca totul sa fie ca la carte, pamantul a fost pavat cu strat frumos de mozaic, "ca se spala mai bine". "Nu stiam ce ne asteapta cu intrarea asta in UE, asa ca am zis sa ne apucam de treaba acua€™ cat mai putem. Am investit peste 1 miliard de lei, dar ne-om scoate noi banii", spera nea Costea, si ne arata investitiile facute: intr-un colt, doua mulgatori de toata frumusetea, nou-noute, aduse tocmai din Germania, asteapta sa fie puse in functiune in grajdul ce trebuie construit acus, in vara, si pentru care omul ar trebui sa scoata din buzunar alte 500 de milioane de lei. Langa ele troneaza cantarul de mare tonaj. Trecem in camera cealalta, unde baciul a fixat boilerul si masina din inox de tocat casul, asa cum impune Europa. Insa lucrul cu care se faleste, caci "nici un oier nu mai are asa ceva", este camera frigorifica care-i mananca, ce-i drept, vreo 7,8 milioane de lei lunar curent electric. Datorita ei si a punctului de taiere a mieilor, amenajat ca-n strainatate, a capatat autorizatiile de functionare. Dar si faima printre sateni si felicitarile "domnilor de la Directie, de la Prefectura, ale doctorului veterinar, care a stat aici o saptamana cand am taiat mieii". Pentru toate aceastea insa, de aproape doi ani, familia Costea plateste pe luna 55 de milioane, rata la banca, "de mi-au iesit peri albi", suspina sotia baciului Costea. "Mai avem de cumparat un aparat de asomat mieii. Anul acesta aparatul a fost imprumutat si tare bine am facut, ca mieii nici nu au stiut ca au murit", crede baciul, multumit ca nu a mai trebuit sa stea cu ei agatati prin copaci la zvantat si cu sangele taras, ca in anii trecuti. Isi freaca mainile botite si priveste in zare. Cat vezi cu ochii numai pasuni. 168 de ha, proprietate personala, dintre care doar opt mostenire, iar celelalte luate tot cu imprumuturi la banca, girate cu casa in care locuieste.   "In stAnA are voie doar Sefua€™!". Vreme prea multa de stat la vorba nu e. Oile trebuie mulse, iar una din stani trebuie stramutata. Asa ca cei doi soti isi impart treburile parca din priviri. Femeia se urca in masina si porneste catre ciobani sa ia zerul pentru porcii de acasa. Este ora 12:00 si soarele face ca broboanele de sudoare de pe fruntea oierilor sa curga siroaie. Cocotati pe spinarea dealurilor, cei sapte barbati cu pantalonii murdari de lapte si fata innegrita de soare, de luni in sir departe de familie, isi sufleca manecile, se asaza pe scaunele unul langa altul si iau in primire mioarele. "Urcam si coboram cu ele din munte de trei ori pe zi, ca sa le mulgem la stana. La inceput aveam degetul asta mare plin de puroi. Asa de greu imi era de la atata muls. Acuma s-a facut un guguloi, mai tare ca si calcaiul. Nu mai simt a€™nica", zambeste tinerelul cu pistrui pe fata si-si azvarle palaria verde, de padurar, de pe cap. De jur-imprejurul stanii modernizate, cei sapte argati si-au ridicat din lemn cate o camaruta ingusta, cat sa stai intins pe-o parte, protopita pe patru picioare. Noaptea se invelesc cu cojoc de oaie, dar s-au obisnuit sa doarma iepureste, cu toate ca oile sunt pazite de 15 caini ciobanesti. "Diii, oaie", striga stalcit, cat il tine gura, un ucenic. Oile, prinse de coada pentru muls, behaie in cor, dupa care, de-ndata ce se vad eliberate din stransura apriga a barbatilor, se infig in drobul de sare cocotat pe un stalp. Mirosul puternic de lapte strans in vasele de cupru se raspandeste in aer. Toropeala de afara indeamna oierii sa se ridice, sa-si puna traista la spinare si toiagul in mana si sa porneasca cu mioarele in locuri umbroase, cu iarba grasa. In urma ramane seful lor, socrul lui nea Costea, singurul care se lupta cu laptele strans pentru a face casul. Singurul de altfel care are voie sa intre in stana de pe deal, aranjata cu gresie si faianta, asa cum cer mai-marii Europei.   NemultumiriMunca multa pe bani putini. "Cand am intrat io ca oier, daca dadeai lana, iti luai o masina mica!", spune baciul Costea, necajit ca acum lana nu mai are nici o valoare, iar mieii lor sunt cumparati pe nimic. "Tundem oaia cu 10.000-15.000 de lei si dam lana pe 20.000 de lei kilul. Pentru ca nu avem unde da mieii, ii ducem la un punct de colectare care ne ofera 45.000 de lei pe kil in viu, iar ei il dau apoi cu 80.000-90.000", isi spune oful barbatul. Casul dulce il vinde cu 100.000 de lei kilogramul, urda, cu 80.000, iar telemeaua, cu 90.000 de lei. Baciul Costea ar spune el multe, ba despre cele 10-11 vagoane de fan pe care trebuie sa le stranga pentru a da la animale, ba despre noptile nedomite in care sta alaturi de socrul sau si face branzeturile, pentru ca ziua nu are timp, ba despre accidentul de acum patru ani, din care a crezut ca nu va mai scapa. Le uita pe toate repede cand isi vede familia alaturi, caci, zice el, "atata vreme cat avem urda, ceapa si mamaliga sa punem pe masa, nu o sa murim nici de foame, nici de munca".   Glasul Europei  "Conform Ordinului 301/2006, pentru a primi autorizatie permanenta de prelucrare a laptelui  si de pastrare a branzei, este nevoie ca incaperile in care se aduce laptele sa fie dotate cu gresie si cu faianta, cu boiler electric, precum si cu rafturi unde se scurge branza", explica regulile medicul veterinar Csaba Levente Bencze din Prejmer. O alta cerinta consta in existenta aparatelor de muls pentru vaci, a camerei frigorifice si a vaselor de inox.  Desi baciul Costea are si vase de inox, la prepararea casului foloseste tot ciubarul din lemn, pentru ca, zice el, "casul nu se face daca laptele nu are o anumita temperatura, pastrata numai de lemn".