Centenarii Romaniei - Cu revolverul pe catedra

La tara, legionarii organizau serate pentru tineri, dansau sarbe si apoi cantau pe ulitele satului, in crucea amiezii. Faceau adunari la scoala, unde suflarea satului, venita de frica, era instiintata despre actiunile umanitare la care era obligata sa participe. Cine nu voia sa fie de-al legionarilor nu trebuia sa mai fie deloc... E povestea unui om care a supravietuit acelor vremuri.
A facut un secol de viata acum cateva zile. Invatator din tata-n fiu, Cicerone Georgescu s-a nascut, a copilarit si a imbatranit la Jupanesti, un sat de mosneni din Arges. Tatal sau a fost tot invatator, primul din satul Valea Nandrei. Nici el, nici fiul sau n-au facut vreodata politica. "Tata - povesteste astazi Cicerone Georgescu - zicea asa: «N-am vazut politician sa iasa la pensie»..." BORDEIUL TIGANULUI. Dupa ce au ajuns la putere, legionarii si-au facut organizatie la Jupanesti. "Intr-o zi, au facut o adunare la scoala la care au venit delegati de-ai lor de pe la Campulung, la care i-au chemat pe toti. Si ne-am dus si noi, deh, ce sa facem? Te impusca, ai dracului. Si au strigat acolo «Capitanul? Prezent!», «Mota, Marin? Prezent!», ce-au ei in programul lor. Daa€™ aia doi murise in Spania. Erau cunoscatori, vorbeau ca pe legionari nu-i mai da nimeni afara... S-au stabilit ei la o sedinta dina€™asta ca sa faca un bordei unui tigan care venise din razboi invalid, ii taiase piciorul, ii facuse picior de lemn. Venise din spital si-au zis sa-i faca un bordei acolo, pe marginea padurii. Si-au zis sa iasa toti din sat sa lucreze la bordei. La urma de tot, io am zis «doma€™le» sau «camarade, eu am scoala la Valea Nandrei. Fac patru kilometri si mai bine pana acolo, ce fac? Ma duc la bordei sau ma duc la scoala?». Si ala care era seful lor zice: «Camarade! Cine e patruns de... face si pa€™aia, si pa€™aia!». Adica, sa ma duc mai intai la scoala si pe urma la bordei. Am inteles. De dimineata, plecam la scoala cu sareta si calul. Pana la ora unu-doua am dat drumua€™ la copii si am venit sa ma duc si io la bordei, deh... Cand am ajuns aici, in sat, m-am intalnit cu unua€™ care a fost preceptor, unua€™ Mihai Sandu, si l-am intrebat ce-i acolo. «Ei, pe dracua€™, nu-i nimica. Ce sa facem noi bordei? Trebuie groapa facuta, trebuiea€¦ Au plecat oamenii». Ala avea si el treaba. Mai merg oleaca si ma intalnesc cu altul, care era factor. Ala, la fel, «a plecat lumea». Am ajuns in sat si m-am intalnit cu popa Diaconu in fata portii. Ma vazuse din curte, ca avea deschidere mare... Io voiam sa stiu si de la el ce-a facut, daa€™ el zice «da-i in maa€™sa pe gheata, ma!». Si m-a luat si m-am dus la carciuma cu el. I-am dat haturile de la sareta nevestea€™mii, i-am zis sa se duca acasa, sa deshame calul, ca venim noi... Am mers la carciuma s-acolo era niste sticle de vin infundat, Tamaioasa neagra. Vin negru superior. Am luat covrigi, alune americane si m-am dat cu popa la bautura acolea. Au inceput sa vina de la bordei altii. Unul a inceput sa zbiere la noi «uite, ma, astia ne-a tradat!». Daa€™ popa Diaconu l-a injurat. Era Constandin, invatatorul. Daa€™ eu am tacut din gura. A trecut episodua€™ asta..." RASCRUCEA. "Peste o vreme, eram la Valea Nandrei, la scoala si, intr-o zi, era ceasul aproape unsa€˜pe si jumatate, ma pregateam sa dau drumua€™ la copii, ca aveam clasa a IV-a, copii mari, si aud o paraitura de masina, o huruitura. Acolo veneau rar masini da€™astea, n-avea cine.Mi-arunc ochii pe fereastra si vad o motocicleta. Vine omul cu motocicleta, al dracului, a intors acolea, la scoala, s-a dat jos si-a rezemat-o de gardul scolii. Era imbracat... Aoleu, avea un costum verde, cu albastru asa, avea diagonala, revolver la brau, ciucuri la subtioara, ziceau ca-i capitan de cavalerie (n.r. - rade). Ei, l-am vazut pe fereastra ce vrea. Si vine tantos si intra in clasa. S-a sculat copiii in picioare si l-a salutat. Si io l-am salutat. Si, al dracua€™, a scos revolverul si l-a pus pe catedra. Copiii, cand a vazut ca scoate revolverul, a inceput sa tipe. Stiu eu ce avea el cu mine? Ca nu mi-a spus... Sesizase probabil cineva ca nu fac io cum vor ei, ca n-aveam cantece legionare la scoala, treburi da€™astea. Cand au vazut copiii, au inceput sa tipe. El a luat revolverul de pe masa, l-a pus la locul lui si a inceput sa ma intrebe. Daa€™ el stia despre mine tot, ca a fost informat de cineva. Daa€™ io nu l-am cunoscut pe el! Si io ii raspundeam. Ca de unde sunt, ca cu ce vin la scoala. Si voia sa ma scoata afara, in curtea scolii, ca sa-i arat unde-i calul. Cu ce tin io calul, unde-l tin, ce mancare-i dau." INTAMPLAREA SALVATOARE. "Dumnezeu l-a adus in timpul ala pe Mitroi, tot legionar, coleg cu el. Invatator. Daa€™ Mitroi asta era de prin partile noastre, de la Valea Rizei. Si el facea curte la cea care-i tinea locul nevestia€™mii, ca era in concediu de nastere. Adica, lua€™ sorua€™sa, Lenuta, invatatoare si ea, fara post. Si ala mai venea pa€™acolo. Intamplarea cum a fost, ca taman in timpul ala s-a brodit si el. El a vazut motocicleta, s-a cunoscut cu ala, ca era coleg cu el. Si a venit inauntru. S-a salutat cu ala, il chema Buzdun, atuncea am aflat, si a inceput sa vorbeasca cu el. L-a domolit. Ca e informat gresit, ca eu nu sunt un om rau. Altfel, ma impusca! Ca n-am facut cantece legionare ca atuncea venisem din mobilizare. Am fost tot anul mobilizat in Basarabia, pe malul Nistrului, in Moldova. Atunci venisem, de-o saptamana, doua..."
A scapat de legionari si a dat de al doilea razboi mondial. A fost comandant de pluton si a stat pe front pana la caderea Odessei. Acolo a sarbatorit, cu cartofi copti si muzica unei viori dezacordate, nasterea "soldatelului lua€™ taticua€™". Cel care avea sa-i poarte si numele, si prenumele, ca invatatorul sa pacaleasca moartea si sa existe mai departe, de-ar fi pierit in razboi... "Noaptea dansau sarbe, ziua cantau prin sat""Eu, cum spusei, n-am facut politica. Atunci, in 1940, au luat legionarii puterea. Si-n Jupanesti facusera organizatie. Erau tineri: studenti, elevi de scoala. Mi-au oferit si mie, dar n-am vrut sa ma inscriu la ei. «Am treaba mea», le ziceam", povesteste fostul invatator (foto). "Erau vreo 20 de tampiti. Capiati. Unul Dumitrescu, altul Barbu, Costica Rotescu, facuse ei «echipa mortii». Aduna tineretul, elevi de scoala, baieti da€™aici din sat, ii aduna la un cizmar colea, avea ala o camera mare, acolo ii invata sa cante cantece de-ale lor, le povestea... Se ducea si dansa la salon, unde-i acum carciuma. Avea pe unul care le canta, unua€™ Mihut, ala a fost si primarul lor legionar. Dansau sarbe noaptea, pana pe la unu-doua. A doua zi plecau prin sat sa cante. «Stefan Voda al Moldovei», cantece de-ale lor. «Eu nu pot, ma, sa ma bag intre voi», le-am zis. Si aveam un preot atuncea mai in varsta decat mine cu vreo 3-4 ani, popa Diaconu, s-ala-i injura «dati-va dracului, mai, clantaii dracului». Si ei facuse «echipa mortii», aha... sa-l impuste pe popa Diaconu, cu popa Fuior de la Costesti, ca si ala se lua de ei. Si pe mine. Ca eu eram prieten cu popa Diaconu."

---

Despre autor: