Aplauze, chiuituri si strigate de "bravo". Asa a fost primit pe 9 mai "L-am servit pe regele Angliei", filmul marelui regizor ceh Jiri Menzel, prezent la Bucuresti la Festivalul Filmului European.

Spectatorii au ris si au lacrimat, au aplaudat pe aproape tot parcursul filmului, facind ca la Sala Palatului sa fie mai degraba o atmosfera de stadion. "In locul asta nu s-a mai aplaudat asa de la congresele lui Ceausescu", comenta la final un spectator.

Mare regizor si mare profesor de cinema (printre studentii lui s-a numarat si Emir Kusturica), Menzel a venit la Bucuresti cu cel mai recent film al sau, o ecranizare de succes a romanului omonim al lui Bohumil Hrabal.

Mare iubitor al filmului mut, admirator declarat al lui Chaplin, Menzel a creat un personaj cu trimitere vadita la Charlot: un ospatar praghez despre care ni se spune inca de la inceput ca marele sau noroc este acela de a avea mereu ghinion. Prin ochii simpaticului ospatar vedem Praga din perioada interbelica: Praga hotelurilor elegante, a mincarurilor rafinate, a prostituatelor de lux, a industriasilor bogati, dar si Praga oamenilor simpli, a caror singura problema este sa decida care este cea mai buna bere locala. Lumea tihnita si bine intocmita a orasului este intoarsa pe dos de invazia nazista si apoi distrusa definitiv de comunism. Cu ghinionul ce-l caracterizeaza, ospatarul e mereu defazat, fiind cu cel putin un pas in urma mersului istoriei. Cind in sfirsit isi indeplineste visul de a deveni milionar si de a fi proprietarul celui mai luxos hotel din Praga, "eliberatorul" sovietic isi incepe dictatura prin a-i aresta pe toti milionarii dindu-le cite un an de puscarie pentru fiecare milion din cont. Ospatarul refuza sa devina directorul propriului hotel, luptindu-se pentru dreptul sau de milionar, acela de a merge la puscarie.

Inainte de proiectia filmului, Menzel a povestit cu umor despre relatia sa cu cenzura comunista. La primul sau film, "Trenuri bine pazite", tot o ecranizare a unui roman de Bohumil Hrabal, i s-a cerut sa taie o scena erotica. Nu din motive de pudoare, ci pentru ca, in scena cu pricina, femeia era stampilata pe fund cu insemnele autoritatii comuniste. Cenzorii i-au spus regizorului ca oamenii muncii s-ar putea simti jigniti vazind modul in care sint utilizate in filmul sau stampilele guvernamentale. In replica, Menzel a spus ca va intreba personal citiva oameni ai muncii pentru a afla parerea lor. Din fericire, oamenii muncii chestionati au cerut cu insistenta ca scena sa ramina in film. Dupa esecul primaverii de la Praga, surubul cenzurii comuniste s-a strins atit de tare incit cel de-al doilea film al lui Menzel, "Ciocirliile pe sirma", desi terminat in 1969, a putut fi vazut de public de-abia dupa ’90. Nemaiavind voie sa faca film, Menzel si-a gasit refugiul in teatru, arta pe care o considera mult mai subtila si mai rafinata decit cinematograful, marturisind ca are un mare parapon pe filmele hollywoodiene, care, spunea el, il aduc in pragul infarctului.

Apropiat al lui Milan Kundera, Menzel a recunoscut ca este si un mare admirator al romanelor lui Hrabal pe care a incercat sa le ecranizeze cit mai fidel. Dupa parerea lui, marele merit al lui Hrabal este acela ca se apleaca cu tandrete asupra oamenilor si a sentimentelor lor. Hrabal isi iubeste personajele si le intelege. "Cum sa nu-i inteleaga Hrabal pe barabatii care frecventau hotelul Paris, unde erau cele mai frumoase «fete» din Praga, cind el insusi s-a insurat cu una dintre femeile ce lucrau acolo?", a comentat amuzat Menzel.