Pentru ca s-a deschis sezonul, incepe forfota in domeniul consilierii politice. Firme uitate in adormire intra in actiune pe langa actorii politici, care s-au aruncat pe campul de lupta si nu-si refuza nici un fel de munitie retorica sau mediatica. Ca exista firme specializate in consultanta politica, economica, comerciala etc. arata ca domeniile de comunicare s-au diversificat in Romania si sunt pe cale de a dezvolta noi profesii, in acord cu lumea moderna. Trebuie subliniat insa ca toate meseriile de acest tip au coduri de conduita, au etica lor respectata de practicieni.
In raspar cu lumea, la noi jurnalistii fac in vreme de campanie oficiile de consultanta media pe langa partide sau actori politici. Isi scot de la naftalina firmele de PR si isi improspateaza conturile. Se intampla in Bucuresti, se intampla in provincie. N-ar fi bai, daca ar inceta sa practice jurnalismul. Nu se poate si una si alta in acelasi timp, din cauza rigorilor de impartialitate si corectitudine reclamate de afurisita meserie de jurnalist. Dar tocmai aici e smecheria: sustinerea mediatica se prelungeste pervers dinspre contractul secret cu partidul catre televiziunea sau radioul sau ziarul la care jurnalistul continua sa-si tina jobul. Amestecul toxic produce multiple efecte, de la pacalirea publicului, la fraudarea discreta a patronului si compromiterea credibilitatii presei. Nici unii comentatori politici nu sunt mai breji, atunci cand pledeaza, cu pretentii de analiza obiectiva, stimulati clandestin de contracte grasute de consultanta.
A durat mai multi ani pana cand, cu eforturi considerabile, comunitatea jurnalistilor romani a convenit ca dublarea meseriei de reporter cu cea de agent de publicitate este nociva pentru meserie. Pana mai acum un an, suprapunerea era privita ca o forma nevinovata de completare a venitului. S-a ajuns totusi la constientizarea conditiei umilitoare care duce la pierderea autonomiei jurnalistului, pus sa faca frumos in fata clientului de publicitate. Similar, preocuparea de a oferi servicii de consultanta politica si acoperire mediatica proportionala cu suma din contract, nu este vazuta ca imorala. Intr-un duel verbal recent cu presedintele, un jurnalist bine infipt in cacofonia mediatica generala se declara mandru ca a fost acceptat sa consilieze niste demnitari de partid. Nu i s-a parut jenant, dar nici alti colegi de breasla nu-l mustra.
Va mai trece o vreme pana separatia dintre serviciile politice si servirea interesului public va deveni stringenta. Lumea post-moderna nu iubeste delimitarile ferme, spun exegetii ei, iar mass-media a consacrat diversitatea aiuritoare in contexte vagi. Este vorba insa de norme de onestitate profesionala care reclama optiunea pentru una dintre ele. Altfel e cocktail Molotov care incendiaza fragilul teritoriu al jurnalismului bun.