Declaratii otravite

Marti seara, la televiziunea publica, Traian Basescu s-a adresat din nou, la o ora de maxima audienta, poporului de la care asteapta o decizie prin care sa se poata reintoarce de unde a fost suspendat. Si din prea mult respect fata de cetateni, i-a dezinformat. In mod grosolan. Exemplul asupra caruia ma voi opri este imbatabil. Si demonstreaza maniera in care presedintele decazut incearca, in dispret fata de populatie, sa o convinga ca dreptatea este de partea sa.
In 2005, o importanta sedinta a Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa l-a avut drept invitat pe Traian Basescu. Aflat atunci pe cai mari dupa recenta sa victorie in alegeri. Motivul este ca, intr-o emisiune, atunci la postul public de radio, seful statului a facut doua afirmatii extrem de grave la adresa unui jurnalist pe care nu l-a nominalizat decat mai tarziu. Prima, ca acesta l-ar fi amenintat in cursul unei convorbiri telefonice si cea de-a doua, ca un jurnalist a contribuit decisiv la determinarea premierului Tariceanu de a nu mai demisiona, blocand astfel proiectul prezidential al declansarii, printr-un truc politic, a alegerilor anticipate. Era vorba de una si aceeasi persoana. Autorul acestor randuri. Clubul Roman de Presa l-a somat sa faca respectiva precizare si sa prezinte dovezile. Atat in prima, cat si in cea de-a doua ipoteza. La Consiliul de Onoare, Traian Basescu s-a facut de ras. A recunoscut ca, in ceea ce priveste telefonul cu amenintarea - care, conform spuselor lui, a durat peste 10 minute - nu detine nici o proba care sa confirme acuzatia sa. In mod corect, membrii Consiliului de Onoare au insistat, incercand sa primeasca o explicatie pentru durata atat de mare a convorbirii telefonice, in conditiile in care o eventuala amenintare ar fi durat cel mult cateva secunde, dupa care reactia corecta a presedintelui ar fi fost sa inchida telefonul si sa sesizeze Procuratura. Nu sa astepte luni de zile pentru a lansa o asemenea "dezvaluire". Cel de-al doilea caz semnalat este, in ultima instanta, identic ca schema. Nici aici nu exista probe. Presedintele a fost silit sa recunoasca, in fata membrilor contrariati ai Consiliului de Onoare CRP ca, dupa ce a aflat de la Elena Udrea ca intr-o duminica am luat masa cu premierul, a facut o deductie. Mai mult, intelegerea la CRP a fost ca la incheierea sedintei sa le declare jurnalistilor care asteptau, in numar mare, in foaier, ca nu detine probe. Basescu a preferat sa o stearga. Romaneste, nu englezeste. In seara aceleiasi zile, o cunoscuta jurnalista, Corina Dragotescu, pe atunci director la "Adevarul", a facut un comentariu rusinos. A afirmat ca oamenii trebuie sa aleaga intre cuvantul unui sef de stat si cuvantul unui jurnalist. Si ca nu au alta solutie decat sa-i acorde credit presedintelui.
Cinstit vorbind, ar trebui sa ma simt onorat pentru ca mi se acorda atata importanta. In definitiv, nu e putin lucru sa poti schimba soarta unei tari, determinand un prim-ministru sa faca sau sa nu faca ceva extrem de important, in plan politic. In al doilea rand, nu vad ce lege ori regula de bun simt m-ar putea impiedica sa dau sfaturi unui premier. Daca as fi facut ceea ce a afirmat Basescu pentru a doua oara marti, la TVR, nu ar fi fost nimic rau ori reprobabil. Numai ca realitatea este ca presedintele a mintit. Cu nerusinare. Afirmatia sa nu poate fi probata, pentru ca este neadevarata. Si nu m-as cobori atat de jos incat sa revin asupra acestui subiect, polemizand cu un personaj politic pe care il dispretuiesc, un om aproape tot timpul zapacit de alcool, care confunda seara sticla de whisky cu telecomanda, iar dimineata ciocneste cu mana tremuranda sticla de apa minerala, imaginandu-si ca e tot alcool, daca nu ar fi in joc interesul national. Interesul national ma obliga sa afirm ca suspendatul "Basescu 5 minute" incearca sa revina la Cotroceni prin sperjur. Furand, practic, in acest fel, voturile cetatenilor. Trebuie oprit!

---

Despre autor: