De la Iliescu si Linistea sa nonideologica la Constantinescu si schimbarea fara directie, de la noul Iliescu din 2000, atlet improvizat al democratiei, la Basescu transformat in arhanghel al anticoruptiei, dezbaterea politica s-a centrat pe persoane.

Romania nu a avut, cel putin in ultimii 17 ani, o dezbatere reala de proiecte. Iar acum, cu ocazia referendumului pentru revocarea presedintelui, cu atit mai putin. In lipsa proiectelor s-au folosit surogate, in absenta ideologiilor s-a recurs la personalitati. Si astfel, pentru a compensa deficitul democratic, personalizarea vietii politice s-a accentuat pina intr-acolo incit a blocat maturizarea partidelor politice. Neinstitutionalizate, dezideologizate, formind carteluri ale administratiei centrale sau locale, partidele nu au mai putut indeplini o functie esentiala: educatia politica a alegatorilor.

Ramase la stadiul unor organizatii care recruteaza si propun candidati, partidele s-au baricadat in institutii. Electoratul a fost abandonat, lasat in voia presei sau a agentiilor de marketing a caror functie nu este in nici un caz educativa. Si fara un electorat competent, format din cetateni informati si angajati, derapajul politicii spre emotional si irational nu a mai putut fi oprit. In spiritul unui „realism" ingust, pentru a mobiliza totusi alegatorii, partidele si consultantii lor au abordat lupta politica afectiv. Deci nu proiect contra proiect, ci emotie contra emotie. Viata politica a incremenit in faza unui spectacol continuu. Dar, ca intr-un happening, spectatorii au fost implicati pe nevazute. Pasiunile au luat locul reflectiei, tensiunea politica a precumpanit devenind starea de fapt a politicii romanesti.

De la Iliescu si Linistea sa nonideologica la Constantinescu si Schimbarea fara directie, de la noul Iliescu din 2000, atlet improvizat al democratiei, la Basescu transformat in arhanghel al anticoruptiei, dezbaterea politica s-a centrat pe persoane. Proiecte nici macar nu au fost schitate. Programele electorale au fost tratate doar ca exercitii impuse. Ca urmare, partidele nu au putut genera nici consultari interne prin care sa-si mobilizeze militantii, nici dezbateri publice prin care sa fidelizeze sustinatorii, nici mediatizare prin care sa atinga electoratul indecis. Desi Salvatorii natiei s-au succedat rind pe rind la Cotroceni, golul politic nu a putut fi acoperit.

Politica fondata pe resentiment a atins, o data cu actuala campanie pentru referendum, cote incredibile. Atacul la persoana a devenit uzual, iar programul politic nici macar vag conturat. Astazi, cele doua cimpuri politice stau fata in fata, gata sa se rafuiasca. Cauza bataliei mai poate fi banuita, dar iesirea din fundatura, ba! Si nici Basescu, nici adversarii sai nu propun ceva, nu ofera solutii. Pina acum, in disperare de cauza, alegatorul roman a folosit votul ca pe o arma si s-a aparat, si la toate alegerile de dupa 1992 a votat majoritar contra celor ce se aflau la guvernare. Probabil, inca o data, votul va fi unul negativ. Caci din nou alegatorii sint invitati sa voteze contra, desi sint pregatiti sa voteze si pentru. Dar nimeni nu le vine in intimpinare.