Afisul de inmormantare vestea, la sfarsitul lui iulie 1900, ca a incetat din viata Aglae Gareiss von Döllitzsturm, nascuta Eminescu. Prestigiul poetului, trecut in lumea umbrelor cu 11 ani inainte, se implinise si se consolidase, asa ca sotul indurerat a gasit de cuviinta sa scrie geb. Eminescu si nu Eminovici, cum glasuiau actele, inclusiv acelea de casatorie. Este o mica si tarzie victorie asupra purtatorului de blazon austriac, al carui von ar fi rimat, desigur, mai bine cu rangul marunt, dar, oricum, rang de caminar al lui Eminovici. Poezia a invins, deci, boieria. Sora lui Eminescu (nascuta in 1852) a locuit o vreme la Suceava; primul ei sot, Ion Drogli, fusese numit, prin Decret kesaro-craiesc, inspector districtual peste Suceava si Campulung. Orasul Suceava incepea sa aiba o bogata viata muzicala si teatrala - despre care au scris in amanuntime Victor Morariu, Rudolf Gassauer, Liviu Rusu si altii. Printre animatori s-a numarat si Aglaia; cand s-a mutat la Cernauti (1882) era o cantareata si artista de teatru deja formata, fiind, de regula, cap de afis si jucand in piese de Alecsandri, Bengescu, Cornea, cantand in operete si vodeviluri (cele mai multe piese fiind "aranjate" ori compuse de Tudor Flondor). De extrema importanta pentru atestarea inzestrarii artistice a sorei lui Eminescu mi se pare a fi insemnarea lui Titu Maiorescu (18 febr. 1883), referitoare la spectacolul "Florin si Florica", pe care-l vazuse in seara precedenta: "Excelenta si, in unele pasagii, de o strengareasca dragalasie, sora poetului, Doamna Drogli." Cum arata atunci Aglae? Calinescu o socoteste femeie frumoasa. Un desen de I. Cardei, realizat dupa o fotografie din 1870, ne-o arata la varsta de 18 ani - are trasaturi evident asemanatoare cu acelea ale lui Mihai. O fotografie tarzie, cand, dupa moartea lui Drogli, devenise Doamna von Döllitzsturm, infatiseaza o femeie cu urme bine pastrate ale frumusetii de odinioara. O funda mare, combinata cu un guler inalt, sunt menite, crede A.Z.N. Pop, sa ascunda urmarile bolii ce avea s-o rapuna la 48 de ani - morbus Basedovi, cum se mentioneaza in "Liber mortuorum" din Cernauti. Scena a fost, pentru ea, nu un simplu miraj si o posibilitate de a-si etala gratia si junetea. O dovedeste faptul ca, din clipa in care a considerat ca-i bine sa nu mai apara in public (de prin 1885), isi amenajeaza un teatru in miniatura acasa, unde joaca frecvent, cu statornica pasiune, dimpreuna cu fiii ei. La una dintre aceste reprezentatii, Eminescu si-a adus contributia in calitate de sufleor. Dupa care, Aglae va juca, fara voia ei, intr-o reprezentatie care va fi constat-o mult: dupa moartea lui Drogli, "isi reface viata" maritandu-se cu Heinrich Gareiss von Döllitzsturm. Un om urat, dizgratios; greu de banuit ca ar putea sa trezeasca vreo pasiune adevarata oricarei femei. Poseda, insa, un "von" intre nume si prenume, iar Aglae nu mai avea, de multa vreme, "strengareasca dragalasie". In 1890, cand s-a hotarat nunta, Aglaia era in doliu pentru moartea lui Mihai si a Harietei! Mai mult decat atat, ea, candva harazita manastirii Agafton, a trebuit sa treaca la catolicism! Ce va fi fost in sufletul ei, nu se va sti niciodata. In actul de casatorie este trecuta filia Georgii Eminowicz - steaua lui Eminescu inca nu ajunsese la zenitul pretuirii unanime. Aglae a murit in 1900. Dupa o inhumare grabita, osemintele i-au fost mutate in cavoul aristocratului sot.
De unde, autoritatile ucrainene de la Cernauti au gasit de cuviinta sa le scoata. Cavoul a fost re-vandut unui potentat local. Ramasitele Aglaei au ajuns la groapa de gunoi a cimitirului. Nu stiu nimic despre eventuala existenta a unui protest oficial roman.