Politicienii i-au trimis lui Paler coroane prin aghiotanti

Octavian Paler s-a luptat cu destinul si a vrut sa-l invinga, incercand sa traverseze puntile dintre lumi. Spre sfarsit, intelesese ca nu poate stapani destinul si s-a resemnat. Acceptase infrangerea, dar cu mare tristete. Medicul sau spune ca se temea cumplit de moarte si de suferinta. Moartea lui Octavian Paler a lasat un gol urias pe scena culturii romanesti. Insa, la priveghiul de ramas bun n-au poposit prea multi. Cei apropiati si cativa colaboratori si, in rest, coroane trimise prin aghiotanti. Chiar si ultimul popas in aceasta trecere efemera a fost marcat de singuratate. Probabil ca cei care i-au respectat duritatea cuvantului n-au mai avut puterea sa-l si iubeasca pe cel care a fost incomodul Octavian Paler. Cu Petre Mihai Bacanu a lucrat 13 ani la „Romania libera“. Bacanu isi aminteste cum redactorul sef venea la ora 13 in redactie, tinea o mica sedinta, schimba tot ziarul si apoi pleca.
Avem timp
Avem timp pentru toate
Sa dormim, sa alergam in dreapta si in stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim di n nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,avem timp sa ne alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem.

Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.

Octavian Paler

Moartea lui Octavian Paler a lasat un gol urias pe scena culturii romanesti. Octavian Paler s-a luptat cu destinul si a vrut sa-l invinga, traversand puntile dintre lumi. Spre sfarsit, intelesese ca nu poate stapani destinul si s-a resemnat. Acceptase infrangerea, dar cu mare tristete. La priveghiul de ramas bun n-au poposit prea multi. Cei apropiati si cativa colaboratori si, in rest, coroane trimise prin aghiotanti. Chiar si ultimul popas in aceasta trecere efemera a fost marcat de singuratate. Probabil ca cei care i-au respectat duritatea cuvantului n-au mai avut puterea sa-l si iubeasca pe cel care a fost incomodul Octavian Paler.



(Claudia Marcu)

Octavian Paler s-a nascut in data de 2 iulie 1926 in satul Lisa (judetul Fagaras, azi Brasov). Dupa absolvirea scolii primare in satul natal este admis bursier la Colegiul „Spiru Haret“ din Bucuresti, dupa care urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie si, simultan, pe cele ale Facultatii de Drept. Inainte de revolutie a fost membru al Partidului Comunist Roman si deputat de Vaslui in perioada 1980-1985. El a fost totodata vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si Televiziune, presedinte al Consiliului Ziaristilor, iar, in perioada 1970-1983, redactor-sef al cotidianului central „Romania libera“. Este persecutat de Securitate din cauza viziunilor sale pro occidentale si de critica la adresa PCR si a lui Nicolae Ceausescu. I se stabileste domiciliul fortat si i se interzic mai multe activitati in lumea artistica.

Dupa revolutie fondeaza, impreuna cu, printre altii, Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu, Grupul de Dialog Social, care va lua pozitie impotriva comunismului. Devine, pe rand, editorialist al ziarelor „Romania libera“, „Cotidianul“ si „Ziua“, membru al Uniunii Scriitorilor, iar, in 2003, a fost decorat de presedintele tarii cu Ordinul national „Steaua Romaniei“ in grad de Cavaler.

Scriitorul a debutat in 1958, cu versuri - „Umbra cuvintelor“, pentru a continua cu note de calatorie - „Drumuri prin memorie“ (I, 1972, II, 1974), critica de arta - „Un muzeu in labirint“, eseuri - „Mitologii subiective“ (1975), proza - „Viata ca o corida“. A mai publicat „Don Quijote in Est“, „Rugati-va sa nu va creasca aripi“, „Eul detestabil“, „Vremea intrebarilor“, „Polemici cordiale“, „Autoportret intr-o oglinda sparta“.

Ultimii sase ani de viata ai lui Octavian Paler au fost marcati de o lupta acerba cu boala care incerca sa-l rapeasca dintre noi. A iesit invingator de fiecare data, dar, in final, boala l-a rapus. Sau mai bine zis destinul. „Isi percepea imposibilitatea de a mai stapani destinul si, intr-un fel, se resemnase. Acceptase destinul, dar cu mare tristete. Ii era frica de moarte si de suferinta“, ne marturisea profesorul doctor Leonida Gherasim, cel care i-a fost alaturi in ultimii ani, in calitate de medic, dar si de apropiat. Octavian Paler suferise un infarct in 2001. Dupa coronografie, s-a pus problema interventiei chirugicale, dar si a dilatarii coronariene, optandu-se pentru cea din urma varianta. „In toamna anului 2001, s-a operat la Milano, iar evolutia ulterioara a fost relativ buna. La controalele repetate s-a constatat o degradare medie a functiei cardiace. In 2002, a facut un accident vascular-cerebral, dar recuperarea a fost aproape completa. Anul trecut a fost diagnosticat cu un edem pulmonar acut, insa iarasi recuperarea, la Spitalul Universitar, a fost foarte rapida. Dezvoltase o anemie moderata. La ultima internare, pe care i-am facut-o luna trecuta, Octavian Paler a avut o aritmie cardiaca complexa si un edem pulmonar acut sever, iar restabilirea functiei cardiace s-a facut cu foarte mare dificultate. Practic a durat cam 36 de ore. Functia cardiaca a revenit surprinzator. A refuzat o noua coronografie. Domnul Paler era si diabetic, iar tratamentul era foarte complex. A fost o moarte aritmica, care s-a produs brusc, pe fondul unei stari bune. Avea un risc sa moara subit, chiar din 2001. In ultimele doua luni i-am restrictionat activitatea, in sensul ca i-am interzis recuperarile prin masaj si bicicleta. Dupa internarea din aprilie i-am spus sa nu se mai duca la televiziune si nu s-a mai dus. Acolo se tensiona. Octavian Paler isi pregatea emisiunile in amanunt, se gandea ce sa spuna, cum sa-si gradeze tonul. Pacientul isi urma foarte riguros prescriptiile medicale si avea cam opt medicamente in fiecare zi. Avea dureri articulare, care il chinuiau, dureri de cap si un cumul de suferinte“, ne-a declarat prof.dr. Leonida Gherasim. Acesta a afirmat ca discuta adeseori cu Octavian Paler, spunand despre cel care astazi nu ne mai insoteste in trecerea prin aceasta lume ca avea intelepciunea de a percepe lumea in bunele si relele ei.

---

Despre autor: