Doamnele literaturii noastre recente sufera eruptii kantiene. Nu toate, unele. Autoarele se bucura de succes public, eroinele lor doar de patrunderi private, ca sa fie cumva fairplay. Fericite ca si metafizicul cu gheb, ca au scapat de-un somn dogmatic, celebreaza minunea prin ridicatul fustelor in cap. Circumstanta in care ganditorul imperativului categoric n-ar fi tras cu ochiul pentru nimic in lume, lasand lucrul in sine necercetat. Mobilul eliberarii s-ar putea totusi sa nu coincida. Filosoful din Konigsberg si-a servit iluminarea in lectura cumpatata a lui David Hume, dupa care si-a strans surtucul si si-a aranjat peruca, sa se prezinte credibil in fata judecatilor aposteriori. Pe cand bine cotatele autoare s-au emancipat fara lecturi filosofice, ca printr-un miracol. Pur si simplu de la sine. Comuna lor si filosofului e, totusi, performanta epistemologica. Si ele vorbesc in numele unor adevaruri aposteriorice, bazate pe experienta impreunei lucrari.
Imi pica si mie in mana cate-o carte - dintr-acelea pe care in adolescenta le citesti in galopul antebratului - ce mai confunda inca experienta spatiului cu analiza cavitatilor, iar relativitatea timpului o ilustreaza prin miscarea de expandare a protuberantelor. Titlurile ca si copertele sunt dintre cele mai sugestive. Forme aratoase, reliefuri sociabile, dresuri laconice ca un aforism textil, fete inmuiate de extaz, gesturi extravertite, clipit mieros de geana. Cata imaginatie, ce emotionant, ce remarcabil!, exclam eu macinat de-o pizma nebuna. Iar pentru ca extazul meu de imprumut sa nu piarda viteza, ma grabesc sa adaug, e confortabil sa stii ca damele traiesc clipe memorabile. Candva tanjeau dupa iubiti de spita intangibila si sfarseau ca Artemis, Sapho, Daphne, Polyxena, Heloise, jertfe vreunui pariu divin pierdut, victime oarecarei palpitatii necugetate, inecate in propriile regrete.
Contemporanele noastre, care produc literatura tanara si de succes, sunt culte si hegeliene. Desigur, cu unele exceptii. Stiindu-se incarnari ale unei idei absolute, practica fenomenologia deschiderii pentru a obtine rezultatul revelarii de sine.
Literatura deselor patrunderi
Doamnele literaturii noastre recente sufera eruptii kantiene. Nu toate, unele. Autoarele se bucura de succes public, eroinele lor doar de patrunderi private, ca sa fie cumva fairplay. Fericite ca si metafizicul cu gheb, ca au scapat de-un somn dogmat
Sursa: Adevarul
Adevarul - alte stiri si articole preluate pe 9AM
Discutii asupra articolului "Literatura deselor patrunderi ":
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, 9AM incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.