Doua mazete: Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu.

Pentru acei cititori care s-ar putea simti cel putin intrigati de folosirea unei asemenea caracterizari, ma vad obligat sa fac o precizare. Mazeta este, potrivit DEX, jucatorul prost, neindeminatic, la unele jocuri de noroc. Profil care se suprapune perfect peste umbrele celor doi oameni politici amintiti mai sus. M-au convins, cu asupra de masura, prestatiile lor din jocul de poker politic desfasurat in ultimele zile, in care au decartat declaratiile despre valetul KGB Kondyakov.

Domnul Basescu ne-a servit o cacealma in stilu-i deja proverbial. Pe 5 mai vorbea in interviul din „Romania libera" despre personajul important Aleksandr Kondyakov care bintuie prin Romania in chip de mesager al tarului Putin. Dupa doua zile, la BBC, il reducea scurt, din trei cuvinte, la statutul de figura insignifianta a tabloului politic. De partea cealalta, un chibit, pe nume Radu Stroe, ni-l servea pe acelasi Kondyakov pe post de consultant politic in cautare de angajament la popota Palatului Victoria. La citeva ore distanta, facindu-l praf pe Stroe cel Guraliv, Tariceanu nega orice discutie pe teme politice cu rusul si anunta din virful buzelor sale de premier o simpla discutie purtata cu el pe tema imbunatatirii relatiilor economice dintre Romania si Rusia.

Jalnic! N-o sa stim, probabil, prea curind sau, poate, niciodata, ce cauta rusul in biroul premierului. Dar, daca renuntam, fie si pentru citeva clipe, la iluzia narcotizanta potrivit careia politicienii ridica potul simpatiei electoratului in acord total cu asii din mina sau din mineca, e imposibil sa nu observam ce miza uriasa sintem pe cale sa pierdem iar, din cauza unor trisori fara scrupule, care ar pune la bataie toate sperantele noastre doar pentru obtinerea unui vot in plus.

Pokerul politic pe care-l joaca azi in fata noastra Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu n-ar trebui sa ne ameteasca. E o partida pe bani si, mai ales, pentru putere, la finalul careia tare mi-as dori sa pot spune ca ei au pierdut si noi am cistigat. Nu e

imposibil, daca raminem observatori atenti si lucizi. Traian Basescu e un maestru al decartarilor emotionale. Se declara servit chiar si in momentele in care nu-i intra nimic, rastimp in care Tariceanu ramine imobil, mizind pe asii ascunsi in mineca de cartoforii tranzitiei numiti, dupa caz, Patriciu, Geoana sau Voiculescu. Basescu le spune „baieti destepti". Eu ii vad, mai degraba, ca pe niste baieti de cartier, dintre cei care rostogolesc zarurile in statia de autobuz asteptind fraierii pe care sa-i faca la buzunare.

Mazetele Basescu si Tariceanu se vor personaje istorice demne de luat in seama. Vrem, nu vrem, trebuie sa-i privim, cel putin pina pe 19 mai cind le vom da cu sec, si in aceasta postura, de facatori ai istoriei. Pariati pe cine credeti de cuviinta, dar luati in calcul si evenimentele recente, care arata, mai mult ca oricind, cu cine avem de-a face. Oamenii politici providentiali nu poarta numele lor si nici nu stiu daca exista. Exercitiul democratic al alegerii corecte presupune, astazi, in Romania, mai mult decit oricind, o buna cunostinta de cauza. Doua mazete, carora nu le-a intrat, in doi ani si jumatate de mandat, decit un as cu chip de integrare in Uniunea Europeana, n-au cum sa ne amaneteze viitorul promitindu-ne, pentru anii care vor urma, cistiguri inzecite de pe urma unor iluzorii cvinte royale.