Cristian Parvulescu, liderul Pro Democratia, declara ieri ca "tema implicarii Rusiei in viata noastra politica va fi una de campanie". Corect, mai ales ca ea este deja nu doar vizibila, ci devenita chiar cap de afis al acestor zile, cand se intoarce deja pe toate fetele intalnirea dintre premierul Tariceanu si magnatul rus Kondyakov, consilier al lui Putin, care a fost confirmata oficial. Mai mult chiar, se aude - neoficial - ca premierul roman ar fi fost invitat cu acest prilej la Moscova, ceea ce, dupa parerea mea, ar putea fi extrem de oportun. In fond, si presedintele Basescu a fost la Kremlin si, dupa cate-mi amintesc, a avut doar cuvinte de pretuire dupa intrevederea cu "tarul Putin", asa ca o eventuala vizita in Rusia a primului ministru
n-ar fi altceva decat o continuare logica a eforturilor de regasire a cailor normale de comunicare si colaborare dintre cele doua tari. Ne chinuim deja de ani buni sa recastigam imensa piata rusa, iar intarzierea cu care ne-am trezit ne-a costat si ne costa enorm, de la exporturile noastre, la importurile de gaze si nu numai. Or, chiar daca noi suntem astazi in NATO si UE, raporturile de colaborare cu Rusia nu trebuie hulite si nici macar privite chioras, cum sunt inca tentati multi dintre noi, mai ales de cand ne aflam in parteneriat strategic cu SUA. A fi pro-americani nu inseamna automat si a fi anti-rusi! Dimpotriva, presedintele Bush insusi ne-a recomandat, cand a venit la Bucuresti cu
curcubeul, ca tocmai Romania sa devina o punte intre Rusia si UE. Ceea ce ar fi trebuit deja sa facem, macar in ideea de a-l asculta pe marele licurici, daca nu ne intereseaza importanta economica a acestei relatii. In fond, rusii sunt aici de multi ani, fie ca unii s-au intors, iar altii nici macar n-au plecat, dar totul e ca si ei si noi sa jucam la vedere, cum se spune, fara a genera suspiciuni inutile, prin care se amesteca afacerile cu politica si cu masoneria, iar asta cand Bucurestiul traverseaza un moment cum nu se poate mai tensionat. Or, vizita lui Kondyakov la Palatul Victoria n-ar fi starnit atatea valuri daca nu se intampla taman intr-un asemenea moment, fiind aflata de presa la mai bine de doua saptamani. Daca tot nu era nimic de ascuns, ce rost a avut, totusi, atata secretomanie in programul premierului si tacerea absoluta a Biroului de presa? In fond, unde sunt Finkelstein si Silberstein, de ce n-ar fi si Kondyakov, dar cu conditia sa stim si noi !?!